 |
| Pieter Bruegel cel Bătrân- Turnul Babel |
”Toți istoricii sunt niște creaturi ciudate, care au ochi la ceafă sau în spate. Superstiția lor constantă, devenită apoi obișnuită, e aceea de-a progresa în timp mergând din trecut către prezent... Metoda cea mai justă pentru a scrie istoria în mod rațional și inteligent ar fi să începem cu evenimentele cele mai recente și să sfârșim cu cele mai vechi.”
”Toate aceste adunături de case împrăștiate prin lume care se cheamă orașe sunt, în afara unei oarecare patine, de o uniformitate care te înfurie... Cele mai multe sunt adunături monstruoase datorate întâmplării și capriciilor generațiilor și toate țin seamă de nevoile uzuale ale odioasei vieți în comun.”
”Omul, în ciuda tuturor ipocriziilor și a tuturor retoricilor, nu se iubește sincer decât pe sine însuși, nu respectă și nu adoră decât propriul său eu. Se preface doar, de frică sau din superstiție, că venerează pe D-zeu, pe eroi, patria, omenirea și toate celelalte nume, istorice sau abstracte, care umplu galeriile istoriei.”
”Cea mai mare problemă pentru om, ca și pentru națiuni, este independența. Dar cum poate fi rezolvată această problemă? Ceea ce posed pare să-mi aparțină, dar sunt tot timpul stăpânit de această proprietate... Ceilalți, absenți sau prezenți, participă la viața noastră interioară sau exterioară. Nu există nici o portiță de scăpare. Chiar și în singurătatea absolută simt, cu spaimă, că nu sunt decât un atom dintr-un munte, o celulă dintr-o colonie și o picătură dintr-o mare. În spiritul și carnea mea simt ereditatea morților; gândirea mea e datoare morților și viilor, purtarea mea e inspirată, chiar împotriva voinței mele, de ființe pe care nu le cunosc sau pe care le disprețuiesc.”
”Existența ospătăriilor publice este cea mai bună dovadă că omul n-a ieșit încă din faza animalică. Nimic mai respingător decât toate acele guri care se deschid, acele mii de dinți care mestecă. Această lipsă de rușine, chiar și la cei care se cred nobili, rafinați, intelectuali mă înspăimântă. Faptul că mintea omenească n-a făcut încă asocierea între mestecare și defecare dovedește grosolana noastră nesimțire.”
