Etichete

Pagini

30.08.2012

Alberto Vazquez-Figueroa - Bora Bora

Paul Gauguin - Când te căsătorești?

 Când un spaniol, un francez sau un chinez este întrebat de unde se trage, el va spune întâi numele satului în care s-a născut, al provinciei căreia îi aparține satul, al țării în care se găsește provincia, și chiar - în cazuri extreme - al continentului în care se află țara.
 Dacă aceeași persoană este rugată să stabilească grafic de unde vine, va desena în linii mari o hartă pe care va marca satul sau orașul său cu un punct. 
  La fel, atunci când va călători, o va face mereu raportându-se la acea hartă și la acea lume din care știe că face parte. E conștient că trăiește și se deplasează pe pământuri și pe mări cu forme concrete și că, atunci când își va propune să revină în punctul de unde-a pornit, nu va trebui decât să urmeze același drum dar în sens invers.
   În definitiv, locul său de origine nu reprezintă decât un punct aflat într-un spațiu amplu, perfect delimitat.
  Însă pentru locuitorii insulelor Pacificului de Sud, lumea nu era așa, și pentru unii dintre ei nu este nici astăzi. Pentru polinezieni, totul se raporta la buric: insula lor era centrul universului.”

”Zeii pot fi foarte cruzi. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos.”

29.08.2012

Georges Bataille - Albastrul cerului

Gustav Klimt - Sărutul


Oamenii sunt niște lachei... Dacă există vreunul cu aer de stăpân, există alții care plesnesc de mândrie... dar... cei care nu se pleacă în fața nimănui se află în închisori sau sub pământ... și închisoarea sau moartea pentru unii... înseamnă slugărnicie pentru toți ceilalți.

10.08.2012

Boris Vian - Spuma zilelor

Salvador Dali - Lebede reflectând elefanți
”Pe mine nu mă interesează fericirea oamenilor, ci a fiecăruia în parte.”

”Oamenii își pierd vremea cu trăitul și de muncit nu le mai rămâne. Dacă ar avea timp să construiască mașini, pe urmă n-ar mai avea nevoie să facă nimic. Vreau să spun că ei muncesc ca să trăiască, în loc ca să muncească pentru a construi mașini care să le-ngăduie să trăiască fără să muncască. Oamenii îți pierd vremea să facă lucruri care se uzează...
Li s-a tot spus că munca e sfîntă, că e bine și frumos să muncești, numai că fac în așa fel că-i pun să muncească tot timpul și atunci nu se pot bucura de munca lor. (N.m. pentru că sunt proști) sunt de acord cu cei care-i fac să creadă că nimic nu-i mai bun ca munca. Asta-i scutește de a gîndi și de a căuta să progreseze ca să nu mai muncească.”

”Așteptarea e un preludiu în modul minor.”

”Te iubesc cu toptanul și cu de-amănuntul.”

”(Munca) e groaznică. Îl coboară pe om la nivelul mașinii.”
  

09.08.2012

Carlos Fuentes - Diana

Diego Rivera - Portretul dnei Natasha Gelman

”Un cuplu durează atâta timp cât este în stare să se inventeze sau pentru că mizeria este preferabilă singurătății. Problema cuplului apare când acesta nu se mai poate descoperi pe sine.”

Ieri s-a dus. Mâine n-a venit,
azi se duce fără să adaste;
sunt un Fost și un Fi-va și un Este obosit...”(Francisco de Quevedo)  

Nu există femeie pe care să n-o poți cuceri dacă îi dedici destul timp și atenție. Acestea contează mai mult decât banii sau frumusețea. Timp, timp, femeia este o devoratoare a timpului bărbatului, asta e tot.”

”Anarhia este o idee grozavă despre libertate, să nu mai fie nimeni deasupra nimănui. Nici o putere supremă, nici un fel de lanțuri. Nu există o idee mai minunată, după cum nu există idee la fel de imposibil de pus în practică. Dar trebuie să întreținem utopia ideilor. În caz contrar, ne transformăm în animale. Viața concretă este o gaură neagră care ne duce spre moarte. Revoluția, anarhia, libertatea sunt recompensele gândirii. Nu au decât un tron, capul nostru.”

”Guvernele democratice știu că cea mai bună formă de controlare a unei mișcări revoluționare constă în crearea acesteia. În loc să o lichideze, așa cum fac regimurile totalitare, o inventează, o controlează și au de a face cu un dușman pe care te poți baza.”

”Îmi este greu să spun prin telefon ce am de spus. Faptul că nu văd pe interlocutor îmi dă o stare de încordare și de neliniște. Nu reușesc să îmbin cuvintele cu expresia facială... Minciuna este prețul progresului. Cu cât suntem mai depășiți de progresele tehnologice, cu atât încercăm să recuperăm rămânerea nostră în urmă moral sau imaginativ cu arma aflată la îndemână: minciuna.” 



Miguel Delibes - Doamnă în roșu pe fundal cenușiu

Viciul sau harul de a citi depinde de prima carte. Cel care ajunge să fie interesat de o carte devine, inevitabil, sclavul lecturii. O carte trimite la alta, un autor, la altul, pentru că, în pofida celor spuse îndeobște, cărțile nu-ți rezolvă niciodată problemele, ci ți le creează, așa încât curiozitatea cititorului rămâne veșnic nesatisfăcută. Și, apelând la alte titluri, începi un lanț ce nu se poate sfârși decât odată cu moartea.”

Să mori precum ciocârliile-nsetate
învăluite în miraj.
Ori ca pitpalacul
după ce-a trecut marea
pe cele dintâi ramuri...
Dar nu trăi în jale
precum sticletele orbit.” (Giuseppe Ungaretti - Agonie) 

Julian Barnes - Metroland

William Turner - Ploaie, abur, viteză
La 21 de ani, obișnuiam să spun că cred în amânarea plăcerii; de obicei, eram greșit înțeles. Cuvântul era amânare, nu respingere, sau reprimare, sau abandonare, sau oricare termen dintre aceia în care era automat tradus. Acum sunt mai puțin sigur, deși încă mai cred în dobândirea echilibrată, delicată a experienței de către individ. Aceasta nu este o perscripție, ci doar un lucru de bun-simț. Câți puști de 21 de ani, din zilele noastre, nu sunt terminați din punctul de vedere al sentimentalor; ori, și mai rău, consideră că e șic să creadă că sunt? Nu cumva este absurd, și în cele din urmă comic, să te hrănești doar cu ceea ce merge la extreme? Nu se bazează întreaga structură a experienței pe contrast?”

”...fericirea depinde în mod necesar de lipsa de realism a unei fațete a vieții tale: că într-un anumit domeniu (emoțional, financiar, profesional) trebuie să trăiești depășindu-ți resursele.” 

”Iubesc arta, în întregimea ei, la fel ca întotdeauna: citesc, mă duc la teatru, îmi plac filmele.. Îmi place totul; așa cum s-a întâmplat mereu. Numai că nu știu dacă există vreo legătură directă între ea și mine - dacă acea legătură în care ne silim să credem există cu adevărat...Nu aduce (n.m. relația asta) puțin cu relația dintre catedrală și aberația religiei? Faptul că arta are o mulțime de pretenții nu înseamnă neapărat că pretențiile ei sunt adevărate... Pur și simplu constat că arta nu face să se miște nimic din loc. E foarte  bine pentru noi că a avut loc Renașterea și așa mai departe; dar, în ultimă instanță, singurele lucruri care contează sunt eul și enervarea.”

  ”Părea să considere întreaga viață un soi de tranziție, un târg. Era o călătorie amuzantă cu taxiul, dar care trebuia să fie plătită, în cele din urmă; un joc care s-ar dovedi lipsit de sens fără un fluier final; un fruct, care, o dată ajuns la maturitate, și-a îndeplinit funcția și trebuie să cadă din copac. Metafore liniștitoare, amăgitoare, în comparație cu viziunea beznei ce 
se-ndepărtează mereu.”