”Pentru o femeie divorțată nu este neapărat groaznic faptul că toți bărbații se consideră obligați să-ți propună patul, ci faptul că, fiind divorțată, cred că nu mai e nevoie de nici un romantism. Nu-ți fac curte, nu-ți mai spun lucruri frumoase, îți propun patul din prima clipă, cu cea mai desăvârșită vulgaritate.”
”Ca să ajungă la sufletul publicului, povestirile trebuie să fie proaspete, ca fructele și legumele, pentru că arta nu tolerează conservele și cu atât mai puțin alimentele alterate de vreme.”
”Femeia și arta se exclud. În fiecare vagin e înmormântat un artist.”
”Cum să ghicească această neprihănită că ceea ce ea credea proprietatea exclusivă a lui D-zeu (dragostea) putea fi traficată și între oameni?”
Jurnal literar
17.02.2012
Knut Hamsun - Visătorii / Cer de toamnă înstelat
 |
| Jacob I. van Ruisdel - Peisaj |
”În orice caz, El este, într-adevăr, D-zeul tuturor vietăților; dar probabil că nu reprezintă ceva deosebit să fii stăpânul animalelor și al munților. De-abia noi, oamenii, îl facem să fie ceea ce este cu adevărat.”
”Au existat vremuri când sticla era o raritate, de culoare verzuie; binecuvântate fie timpurile vechi, când mai existau și rarități.”
”Dragă domnilor neurastnici, ca oameni nu valorăm doi bani, și nu suntem buni nici ca să fim niscaiva animale.”
Lewis Sinclair - Babbitt
”... dar femeile astea cu experiență, dure, încorsetate, măritate de ani îndelungați, sunt mai rele decât fetițele acelea cu păr ondulat ce se aruncă cu îndrăzneală în vârtejul vieții, păstrându-și umbrela sub braț.”
”Nu știu care sunt drepturile unui om! Și nu cunosc nici un leac contra plictiselii! Dacă l-aș cunoaște, aș fi singurul filosof care ar știi cum trebui să-și trăiască oamenii viața. Ceea ce știu însă precis este că numărul acelora cărora existența li se pare monotonă, insuportabil de monotonă, e de zece ori mai mare decât al celor care recunosc faptul acesta; și cred că, dacă am fi sinceri și am mărturisi câteodată acest adevăr, în loc de a fi buni și răbdători și credincioși pentru vreo șaizeci de ani, și apoi buni și răbdători și morți pentru veșnicie, poate că am putea să ne facem viața mai plăcută.”
”Mare e puterea orașelor de a-și supune fiii rătăcitori. Mai dihai decât munții sau decât marea care-și roade malurile, orașul își păstrează cinic și imperturbabil caracterul, urmărind mai departe, la adăpostul unor schimbări aparente, scopul său esențial.”
”În geografia matrimonială, distanța de la prima recunoaștere mută a unei rupturi până la acceptarea ei este tot atât de mare ca aceea de la prima încredere naivă până la primele indoieli.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)