Yukio Mishima - Marea fertilității

Anonim - Hungry Ghosts from Heian Period

Zăpada de primăvară

„Sacrul conține esența viselor și amintirilor, și astfel noi experimentăm miracolul a ceea ce ne separă de el prin distanță sau timp, făcându-l brusc tangibil. Visele, amintirile, sacrul sunt toate la fel și ne devin accesibile. Odată ce suntem despărțiți de ceea ce putem atinge chiar și întâmplător, obiectul devine sacru, căpătând frumusetea intangibilului, calitatea miraculosului. Totul, absolut totul, dobândește caracter sacru, iar noi avem puterea să-l privăm de sacralitate prin simpla atingere. Ciudat mai e omul! Atingerea lui maculează și totuși el deține cheia tuturor miracolelor.”

„Încearcă să-ți imaginezi că peste zece ani lumea te va socoti la fel ca aceia pe care-i disprețuiești - prietenii tăi grei de cap, cu sentimentalismul lor desuet, cu obtuzitatea cu care-i consideră frivoli pe cei care nu le seamănă, care-i hățuiesc pe inferiori... 

 Adevărul esențial al epocii noastre va fi analizat, fără probleme, după moartea noastră, astfel încât să-l înțeleagă oricine. Numai că atunci, peste vreo sută de ani, va fi interpretat în mod eronat. Iar tu și eu n-avem cum să dovedim că n-am împărtășit părerile compromițătoare ale contemporanilor noștri.”

Cai în galop

„Ce ciudată este vârsta de treizeci și opt de ani!

 Tinerețea s-a încheiat de mult, dar printre amintirile acumulate între timp nu s-a păstrat nici una vie, și de aceea trăiești cu senzația că de tinerețe nu te desparte decât un zid subțire. Sunetele de dincolo răzbat cu claritate, însă nu mai există nici o cale de acces.”

„Fiecare an ce trece nu uită să-și ceară birul, iar ceea ce era odată sublim devine ilar. Ceva se corodează. Dacă învelișul e cel care se corodează, asta nu înseamnă oare că sublimul există doar la suprafață, iar miezul este cel golit de sens și ridicol? Sau poate că întregul e sublim, iar peste el se așterne, ca o coajă, ridicolul.”

„Legea e doar un maldăr de încercări neobosite de a bloca dorința omului de a-și transforma viața într-un poem. Sigur, n-ar fi rezonabil să permiți milioanelor de oameni să-și preschimbe viața într-un vers scris cu sânge. Dar majoritatea oamenilor sunt lipsiți de curaj și-și duc zilele fără a simți vreodată o astfel de dorință. Așadar, legea e făcută pentru a comanda o mână de oameni.”

Templul zorilor

„Artiștii nu numai că sunt imaturi, dar nu există nimic mai dizgrațios decât imaturitatea pe care o etalează. Nu se dezic de această imagine până la moarte. Ca și cum și-ar târî toată viața scutecele după ei și le-ar valorifica prin vânzare. Chiar mai jenanți sunt pseudo-artiștii. Aroganța lor infailibilă împreună cu servilismul specific îi face să răspândească mirosul caracteristic oamenilor puturoși..”

„Nefericirea ființei umane constă în faptul că nu se poate detașa de timp pentru a compara obiectiv cele două morți sau cele două situații spre a alege una dintre ele. Nu poți să alegi punând la același nivel o moarte după trăirea deiluziei revoluției și una înainte de trăirea deziluziei. Daca omul ar muri înainte de a gusta deznădejdea, moartea ulterioară ar fi imposibilă, iar, dacă ar muri după trăirea ei, moartea de dinainte ar fi imposibilă.”

„Perechile nepotrivite sunt pedepsite deoarece nu reprezintă o inspirație pentru visele oamenilor și stârnesc dezgust. Oamenii perioadelor în care nu se cunoaștea umanismul cu siguranță erau mult mai neîngăduitori față de creaturile urâte decât cei de azi.”

Îngerul decăzut

„Privitul înseamnă întâlnirea dintre ochi și existență. Vederea depășeșete existența; ea capătă aripi, ca o pasăre și ajunge până în locuri de nimeni pătrunse. Acolo chiar și frumusețea nu e decât o zdreanță ruptă și ponosită. Acolo se află un ocean niciodată străbătut de vreun vas, niciodată atins de crima existenței. Sigur se află un tărâm unde, la limita vizibilului, există certitudinea că nimic nu-și va face apariția, un tărâm indigo unde lucrurile și conștiința se dizolvă așa cum se topește oxidul de plumb în acid acetic, unde vederea se eliberează din cătușele conștiinței și devine transparentă.”

William Faulkner - Lumină de august

Andrew Wyeth - Wind from the sea

„Lucrul care distruge Biserica nu este bâjbâiala exterioară a celor care sunt înăuntrul ei, nici bâjbâiala interioară a celor fără de ea, ci oamenii de profesie care o controlează și care au înlăturat clopotele din clopotnițele ei.”

„Vede bisericile lumii ca un meterez, ca una dintre acele baricade din evul mediu, plină de țepi ascuțiți și fără viață, ridicate împotriva adevărului și împotriva acelei păci în care poți să păcătuiești și poți fi iertat și care e viața omului.”

Kurt Vonnegut - Mama Noapte

Edward Hopper - Sunday

„Când tinerii își joacă rolul în tragedii politice cu distribuții de miliarde, singura avere la care se pot aștepta este o dragoste îngăduitoare.”

„Nu mă interesează proprietatea imobiliară. E fără îndoială o mare lipsă în firea mea, dar nu pot să gândesc în funcție de granițe. Liniile acestea imaginare sunt pentru mine la fel de ireale ca zânele și spiridușii. Nu pot să cred că ele marchează sfârșitul și începutul a ceva care să prezinte un interes real pentru sufletul omenesc. Virtuțile și viciile, plăcerile și durerile trec granițele după bunul lor plac.”

„Lucrul cel mai de groază la o minte totalitară clasică este că orice rotiță, oricât de mutilată, va avea pe circumferință porțiuni de dinți păstrați impecabili, perfect fasonați. Dinții lipsă reprezintă în majoritatea cazurilor adevăruri simple, evidente, adevăruri care se află la îndemâna și înțelegerea chiar și a unor copii de zece ani. O anume distrugere deliberată a dinților, eliminarea premeditată a unor informații evidente.”

„Există o mulțime de motive întemeiate pentru care să lupți, dar niciodată nici un fel de motiv întemeiat care să urăști fără rezerve. Unde este răul? El este partea aceea mare din orice om care vrea să urască fără limită, care vrea să urască luându-l pe D-zeu alături. Este acea parte din orice om care găsește atrăgătoare tot felul de hidoșenii. Este acea parte dintr-un imbecil care pedepsește, defăimează și pornește bucuros un război.”

Kurt Vonnegut - Barbă albastră

Jackson Pollock - Shimmering Substance

„O activitate artistică nu are nici o perspectivă în zilele noastre, cineva având un talent modest care ar fi putut fi o comoară pentru o societate de acum o mie de ani trebuie să renunțe la artă astăzi, trebuie să-și aleagă un alt domeniu de activitate deoarece mijloacele de comunicație moderne l-ar pune sau ar pune-o în concurență cu nimeni altcineva decât campionii mondiali.

 Întreaga planetă ar duce-o foarte bine azi cu, probabil, numai vreo duzină de campioni din fiecare domeniu al talentelor omenești. Cineva cu un talent modest trebui să și-l tină bine închis într-o sticlă până când, ca să spunem așa, se îmbată la o nuntă și atunci el sau ea dansează step pe o masă. Pentru asemenea artiști avem un nume. Le spunem „expozanți.”

„Arta modernă, arta escrocilor, nebunilor și degeneraților, iar faptul că mulți o iau în serios îmi dovedește că lumea a înnebunit.”

„[-Cine reprezintă bine și cine răul dintre pușcă și sacul de cauciuc, umplut cu ciolane, care se hlizește și fudulește și pe care-l numim corp omenesc? Cine hotărăște în ultimă instanță asupra acestei probleme aici pe pământ? 

 -Pictorii și autorii de povestiri, dramaturgii și istoricii sunt judecătorii Curții Supreme de Justiție pentru aprecierea Binelui sau Răului.]”

„Predarea de cunoștințe înseamnă, în marile universități, doar prelucrarea unor foarte multe vechituri nefolositoare, astfel încât adevăratul merit al acestor mari instituții constă în asigurarea pentru profesori a calității de membru pe viață al unei familii respectate și foarte mult mărite, în mod artificial.”

„Ce înseamnă literatura altceva decât o informare privitor la problemele moleculelor care nu prezintă nici o importanță pentru nimeni altcineva, în întreg Universul nostru, în afară de cele câteva molecule purtătoare de boala numită „gândire”.