Jérôme Ferrari - Predica despre căderea Romei [Le Sermon sur la chute de Rome]

Maurice Utrillo - Corsican Landscape

„Nu știm deloc ce e lumea și de ce anume depinde existența ei. Legea misterioasă care o face să apară, să crească și să moară este poate înscrisă undeva în univers. Dar știm un singur lucru: pentru ca o lume nouă să se nască, trebuie mai întâi să moară cea veche. Și mai știm că intervalul care le separă poate fi infinit de scurt sau, dimpotrivă, atât de lung, încât oamenii trebuie să învețe de-a lungul mai multor decenii să viețuiască în deznădejde ca să descopere că sunt cu adevărat neputincioși și că, de fapt, nici n-au trăit.”

„Demiurgul nu e totuna cu Creatorul. El nici măcar nu știe că zidește o lume, ci face ceva cu totul omenesc, pune piatră peste piatră, pentru ca în curând creația să-i scape din mâini și să-l depășească, astfel încât dacă n-o distruge el, îl va distruge ea pe el.”

„Își recunoștea înfrângerea și accepta, accepta cu durere absolut disperată prostia acestei lumi.”

„Poate că orice lume e doar umbra deformată a celorlalte, oglindă îndepărtată în care gunoaiele par diamante strălucitoare, poate că nu există de fapt decât o singură lume, din care n-ai cum să fugi, căci liniile înșelătoare ale drumurilor se întorc mereu.”

John Steinbeck - Iarna vrajbei noastre [The Winter of Our Discontent]

Grant D. Wood - The Birthplace of Herbert Hoover, West Branch, Iowa

„Ca să îmbătrânească, femeia are nevoie de un cadru anume, cu lumini, cu butaforie, catifea neagră, copii, în mijlocul cărora să încărunțească și să se lăcomească la mâncare; are nevoie de dragoste și protecție, de un soț liniștit și nepretențios, sau de și mai liniștitorul și mai puțin pretențiosul săi testament, cu bani depuși la bancă. Femeia care îmbătrânește singură e un deșeu nerecuperabil, o zbârcitură obscenă, dacă nu e înconjurată de o suită de hodorogi care să-i mormăie și să-i trăncănească despre toate bolile ei, oblojindu-i părțile dureroase.”

„Gradul insultei este invers proporțional cu inteligența și simțul de securitate. „Pui de cățea” este o insultă numai pentru un om care nu e absolut sigur de maică-sa.”

„Fiecare ia dintr-o povestire ceea ce-i convine, sau ceea ce e în stare să ia, și transfomă, astfel, povestirea după măsura lui. Unii culeg firimituri, aruncând restul, alții cern povestea prin sita prejudecăților lor, alții o colorează cu propria lor încântare. Pentru ca un cititor să se simtă în largul lui, povestea trebuie să-i ofere câteva puncte de contact. Numai atunci va putea accepta miracolul.”

„Omul se obișnuiește cu orice. Cu măcelul, cu meseria de cioclu, sau chiar cu aceea de călău; dacă te-ai obișnuit, probabil că roata de tortură și cleștii ți se par niște unelte ca oricare altele.”

„Sfaturile nu le dorești decât în măsura în care concid cu ceea ce erai hotărât să întreprinzi.”

„Oricât de golan ar ajunge un individ, o să-ți fabrice la minut o teorie care să-i explice golănia.”

„Dacă un anumit soi de individ află că ai procedat cinstit într-o împrejurare, caută să afle ce pornire necinstită a provocat acest acces de onestitate. Întrebarea „oare ce câștigă el din afacerea asta?” trebuie să fie adânc înrădăcinată la oamenii care își joacă propria viață pe o singură carte, ca la pocher.”

Cees Nooteboom - Ritualuri [Rituelen]

Barend Cornelis Koekkoek - The Approaching Storm

„Pentru mine e un mister cum pot trăi oamenii printre rahaturile trecutului. Toate sunt mânjite cu ceva, toate au fost deja considerate drept frumoase de către alți oameni. Antichitățile duhnesc. Sute de ochi, care sunt demult putreziți, s-au uitat la ele. Chestia asta e suportabilă doar dacă și pe dedesubt ești tot o prăvălie de vechituri.”

„Sunt lucruri pe care omul trebuie să le refuze, chiar dacă sunt posibile. Acum că trecuse de patruzeci de ani, n-o să mai devină pianist, n-o să mai învețe japoneza, știa cu siguranță și, în același timp, această certitudine îi dădea un sentiment de tristețe, ca și cum viața începuse în cele din urmă să-și contureze clar limitele și, din această cauză, moartea devenea vizibilă: nu e adevărat că totul e posibil. Totul fusese poate posibil, dar acum nu mai era așa. Erai ceea ce, poate nu dinadins, aleseseși să fii, iar el era cineva [care nu putea să facă multe].”

„Negustorul de vechituri e un om căruia îi place totul. Viața e prea scurtă pentru asta. Condition humaine nu permite așa ceva. Poți considera un lucru ca fiind frumos numai dacă știi cu adevărat ceva despre el. Neglijență, lipsă de atenție, lipsă de cunoaștere reală a unui domeniu, partea mocirloasă a diletantismului. Cea de-a doua jumătate a sec. 20. Multe șanse pentru toată lumea. Mulți oameni știu mai puțin despre mai multe. Răspândirea cunoașterii pe o suprafață cât mai mare.”

„O parte a procesului de îmbătrânire este refuzul de a produce noi amintiri.”

„Ce specie ciudată mai sunt și oamenii totuși, fiindcă, indiferent cum, este nevoie întotdeauna de mijlocirea unor obiecte, lucruri create, care trebuie să ușureze trecerea către tărâmurile crepusculare ale cerului.” 

Ismail Kadare - Aprilie spulberat [Broken April]

Pavle „Paja” Jovanovic - The Wounded Montenegrin

„Pecetea morții e una singură și pentru cei ce vor ucide și pentru cei ce vor fi uciși.”(Aprilie sulberat)

„Încă din timpuri imemoriale, întâmplările omenești se împart în două categorii: unele care-i unesc pe oameni și altele care-i despart. Primele se petrec în piețe și târguri, la răspântii și hanuri. Celelalte, din contră, ne mistuie pe fiecare dintre noi în singurătate.” (Cine a adus-o pe Doruntina)

„Dragostea vine atunci când femeia are libertatea de a privi lumea și, dintre toate ființele și lucrurile din jur, ea te alege pe tine.” (Mesagerul tristeții)