Etichete

Pagini

20.09.2018

Eric Vuillard - Ordinea de zi [L'ordre du jour]

Louis Soutter - Potentats d'infirmités
„Manevrele cele mai brutale ne lasă fără glas. Nu îndrăznim să spunem nimic. O ființă lăuntrică, prea politicoasă, prea timidă, răspunde în locul nostru; spune tot ceea ce n-ar trebui să spună.”

„Când gangsterii sau nebunii furioși zâmbesc, cu greu le poți rezista; vrei să pui cât mai rapid capăt sursei problemelor tale, vrei liniște. Și apoi, între două episoade de tortură morală, un surâs capătă fără îndoială un farmec aparte, ca o rază de lumină.”

„Omul nu e nicicând o certitudine; un biet amărât poate să se apuce deodată să sape înlăuntrul lui și să dea peste o rezistență absurdă, un cui micuț, o așchie.”

„Un singur cuvânt e de ajuns uneori ca să înghețe o frază, ca să ne arunce într-un soi de reverie; cât despre timp, el nu este rațional. Își continuă pelerinajul, imperturbabil în plin haos.”

10.09.2018

Bulat Okudjava - Călătoria diletanților

Thomas Gainsborough - The Honourable Mrs Graham
„Trecutul însă, oricât s-ar îndepărta, viețuiește în noi, căci el alcătuiește experiența noastră nefericită, care ne dă conștiința rostului nostru deosebit și simțământul mirabilei noastre nimicniciri și ne face oameni. Și trecutul acesta adoră uneori să ne apară sub diferite înfățișări, să ne amintească de sine printr-o ușoară atingere și să ne împiedice a ne sminti definitiv din pricina izbânzilor și suferințelor prezente.”

„Bucuria, când nici nu ne-am umplut bine de ea, devine ceva obișnuit și dispare din conștiința noastră, astfel amintirea îndepărtatei libertății ne bucură puțin, în timp ce amintirea unei robii de-o clipă ne chinuie până la moarte.”

„Când patimile încep să ne tulbure, cât de mult ni se umezesc ochii și ce negură albăstrie ne acoperă pupilele smintite, cu câtă înfrigurare ni se zbate între dinți vârful limbii, ca o mică fiară ce se pregătește să facă o săritură; și trupul ni se apleacă înainte, și gâtul devine mai lung și mai încordat. dacă ai privi din afară te-ar apuca hazul, nu alta; făptură bipedă, ce pare personificarea increderii în sine și chiar a insolenței, chinuită de suferințe, de legi, de umilință, hăituită de spaimă și îndoieli, din plin pudrată, ca să-și ascundă cât de cât paloarea pământie a feței, coafată și pomădată; acestă ființă încălțată în botfori largi sau strînsă în crinolină, numai să nu i se vadă picioarele subțiri și strâmbe, cu ajutorul cărora aleargă nu se știe unde; această lighioană superioară, care nu-și refuză plăcerea de a păcătui pentru a se căi multă vreme după aceea, care în taină, se fălește cu sine și își disprețuiește confrații, iar aievea se jură că nu mai poate de dragul lor și se încovoaie sub povara prinosului de perfidie, - cât de mult se înflăcărează când o cuprinde patima de a poseda, de a domina, de a porunci, de a oferi ocrotire sau de a stârni mila față de sine!”


04.09.2018

Thornton Wilder - Puntea Sfîntului Ludovic [The Bridge of San Luis Rey]

Martin Chambi - Tristeza andina

„Toate familiile trăiesc într-o atmosferă a obișnuinței, și toți se îmbrățișează cu nepăsare ascunsă. Oamenii poartă o armură de egoism, îmbătați de autoadmirație, însetați de complimente, neatenți la vorbele celor din jur, insensibili la loviturile ce se abat asupra celor mai buni prieteni, temându-se de orice strigăt de ajutor care le-ar putea întrerupe legătura cu propriile lor dorințe.”

„Impulsurile iubirii se reîntorc toate la dragostea care le-a dat naștere. Nici chiar amintirea nu este necesară iubirii. Există o lume a celor vii și o lume a celor morți, iar puntea care le unește este iubirea... singura care supraviețuiește, singurul sens al vieții.”

01.09.2018

Carson McCullers - Inima-i un vânător singuratic [The Heart is a Lonely Hunter]

„Oriunde te uiți vezi ticăloșie și corupție. Odaia asta, sticla asta cu vin de struguri, fructele astea din coș, toate aceste sunt produse ale profitului și pierderii. Un individ nu poate trăi fără să-și dea încuviințarea pasivă la ticăloșie. Cineva se spetește pentru fiecare îmbucătură pe care o mâncăm și pentru fiecare boarfă pe care o purtăm - și nimeni nu pare să știe. Țoti sunt orbi, muți, tâmpiți și nemernici.”