Thomas Gainsborough - The Honourable Mrs Graham
„Trecutul însă, oricât s-ar îndepărta, viețuiește în noi, căci el alcătuiește experiența noastră nefericită, care ne dă conștiința rostului nostru deosebit și simțământul mirabilei noastre nimicniciri și ne face oameni. Și trecutul acesta adoră uneori să ne apară sub diferite înfățișări, să ne amintească de sine printr-o ușoară atingere și să ne împiedice a ne sminti definitiv din pricina izbânzilor și suferințelor prezente.”
„Bucuria, când nici nu ne-am umplut bine de ea, devine ceva obișnuit și dispare din conștiința noastră, astfel amintirea îndepărtatei libertății ne bucură puțin, în timp ce amintirea unei robii de-o clipă ne chinuie până la moarte.”
„Când patimile încep să ne tulbure, cât de mult ni se umezesc ochii și ce negură albăstrie ne acoperă pupilele smintite, cu câtă înfrigurare ni se zbate între dinți vârful limbii, ca o mică fiară ce se pregătește să facă o săritură; și trupul ni se apleacă înainte, și gâtul devine mai lung și mai încordat. dacă ai privi din afară te-ar apuca hazul, nu alta; făptură bipedă, ce pare personificarea increderii în sine și chiar a insolenței, chinuită de suferințe, de legi, de umilință, hăituită de spaimă și îndoieli, din plin pudrată, ca să-și ascundă cât de cât paloarea pământie a feței, coafată și pomădată; acestă ființă încălțată în botfori largi sau strînsă în crinolină, numai să nu i se vadă picioarele subțiri și strâmbe, cu ajutorul cărora aleargă nu se știe unde; această lighioană superioară, care nu-și refuză plăcerea de a păcătui pentru a se căi multă vreme după aceea, care în taină, se fălește cu sine și își disprețuiește confrații, iar aievea se jură că nu mai poate de dragul lor și se încovoaie sub povara prinosului de perfidie, - cât de mult se înflăcărează când o cuprinde patima de a poseda, de a domina, de a porunci, de a oferi ocrotire sau de a stârni mila față de sine!”
