 |
| Kamal ud-Din Behzad - Behzad gives advice |
„Toți cei în ai căror ochi am zărit o sclipire de inteligență, pe al căror chip am zărit o umbră izvorâtă din suflet sunt niște ucigași ascunși. Numai proștii sunt puri.”
„Adevăratul respect nu izvorăște din inimă, ci din rânduieli mărunte și din supunere.”
„Dacă nu dorești să ai deziluzii în pictură și în artă, trebuie să ai grijă să nu-ți faci o meserie din ele. Oricât de talentat și de iscusit ai fi, caută banii și puterea în altă parte, astfel încât să nu te superi pe artă dacă nu te alegi cu nimic de pe urma harului și a muncii tale.”
„Pictura este tăcerea minții, muzica ochiului.”
„Oare dragostea să fie aia care-l tâmpește pe om, sau doar tâmpiții se îndrăgostesc?”
„Cu cât un oraș este mai mare și mai plin de culoare, cu atât are mai multe cotloane în care să-ți poți tăinui vina și păcatul; cu cât este mai plin de lume, cu atât există mai mulți oameni între care te poți pierde, cu păcatul tău cu tot. Inteligența orașelor nu trebuie măsurată prin mijlocirea învațaților, a bibliotecilor, a miniaturiștilor, a caligrafilor și a școlilor coranice pe care le adăpostesc, ci prin mulțimea crimelor săvârșite în taină, vreme de mii de ani, pe ulițele lor întunecate.”
„Pe măsură ce privim înțelegem, de la o carte la alta, de la o miniatură la alta, că un pictor bun nu se mărginește doar să rămână în amintire cu miracolele sale, ci săvârșește prin a ne schimba, în cele din urmă, peisajul propriei memorii. Iar după ce talentul și imaginile unui miniaturist lucrează cu putere asupra sufletului nostru, își face apariția și o măsură de apreciere a frumuseților lumii.”
„Viața este doar o cămașă strâmtă ieșind din temnița timpului și a spațiului. Din păcate, nimeni nu izbutește să priceapă, înainte de a muri, că după cum, în lumea morților, un suflet fără trup este temei de fericire, tot astfel, în lumea celor vii, cea mai mare fericire este să fii un trup fără suflet.”
„Pentru unii oameni, adică pentru cunoscătorii într-ale amărăciunii, care preschimbă în cele din urmă dragostea și suferința, fericirea și lipsurile în pretextul unei veșnice singurătății, nu există în viață mari bucurii, după cum nu există nici mari tristeți. Nu spun că nu-i pricep pe ceilalți atunci când sufletele le sunt răvășite de asemenea simțăminte; dimpotrivă, îi înțeleg peste poate pe cei care le trăiesc până la capăt. Ceea ce nu pricep este strania neliniște în care se cufundă sufletul în asemenea clipe. Această neliniște tăcută, care ne întunecă mintea și sufletul, ia locul bucuriei și tristeții pe care ar trebui de fapt să le încercăm.”
„Pictura înseamnă să însuflețești ceea ce vede mintea, spre sărbătoarea ochiului.
Ochiul se strecoară în pictură atât cât să vadă în lume și să-i slujească minții.
Prin urmare, frumusețea înseamnă redescoperirea de către ochi, în lume, ceea ce mintea cunoaște de la bun început.”
„Frumusețea și taina acestei lumi ies la iveală doar prin dragostea, prin grija, prin interesul și duioșia care i se arată. Dacă vreți să viețuiți în Raiul în care viețuiesc fericite iepele și armăsarii, fiți cu ochii în patru și vedeți întocmai această lume, luând aminte la culorile, la amănuntele și la ironiile ei.”
„Cărțile nu adaugă nefericirii omenești decât o anumită adâncime, pe care noi o socotim consolare.”
