Aleksandr Soljenițîn - Pavilionul canceroșilor

Ilya Repin - Portrait of Vasily Kirillovich Syutayev

”Talentul înțelege și acceptă mai ușor moartea decât mediocritatea! Mediocritatea are neapărată nevoie de viață lungă.”

”Permanenta difuzare, prin ampilificație, a emisiunilor, considerată, nu se știe de ce, semn de răspândire a culturii este, dimpotrivă, un semn de primitivism cultural, incurajare a indolenței mentale. Pisălogeala asta nesfârșită, alternarea unei informații pe care n-ai cerut-o cu o muzică pe care n-ai ales-o, este curat furtișag de timp și entropie a spiritului. Un prostyănac căruia i s-ar fi facut cadou veșnicia, probabil ca n-ar putea-o îndura altfel, decât ascultînd radioul [sau privind la tv].”

”Dragostea față de animale n-o prețuim acum deloc la oameni, iar  de atașamentul față de pisici ne simțim chiar obligați să râdem. Dar dacă ne-am pierdut, pentru început, dragostea față de animale - oare nu este inevitabil să ne-o pierdem apoi și pe cea față de oameni?”

”Nu pentru a gâdila patimile a fost inventat tiparul. Excitantele trebuie vândute la farmacii.”

”Una din constrângerile obositoare ale umanității este faptul că oamenii nu se pot înnoi în mijlocul vieții, schimbându-și brusc, radical, ocupația.”

”Cu cât este mai fragil un om, cu atât mai multe zeci, poate chiar sute de împrejurări trebuie să coincidă pentru a se apropia de semenul său. Fiecare nouă coincidență nu-i apropie decât un pic. În schimb, o singură neînțelegere poate distruge totul. Și această neînțelegere intervine întotdeauna mai devreme sau mai târziu și se vede extrem de clar.”

”Pentru a încălzi un pahar de apă prin vorbire, trebuie vorbit încet două mii de ani sau strigat tare vreme de șaptezeci și cinci de ani. Dar și asta numai în cazul în care paharul nu ar avea pierderi de căldură. Trageți și voi concluzia care-i folosul pălăvrăgelii!”

”Dacă decenii după decenii nu-i lași pe oameni să povestească lucrurile așa cum sunt - mințile oamenești o iau razna și devine mai greu să-ți înțelegi compatriotul decât pe un locuitor de pe Marte.”

Gabriel García Márquez - Aventura lui Miguel Littin, clandestin in Chile

Doar Jess

Epitaful unui câine

Lord Byron

Când un slăvit Fiu de Bărbat se-ntoarce în pământ,

Ce Glorie n-a avut, ci doar vreun nobil nume strâmt,

Cioplită-i piatra, irosită-n ritual măreţ,

Şi urnele ne spun poveşti din viaţa-i fără preţ.

Şi jos când zace, deasupra scrie cum a vieţuit,

Nu cum a fost de fapt, ci-aşa cum ar fi trebuit.

Când moare bietul câine, prieten bun de-o viaţă,

O pavăză şi-un frate ce-n poartă-ţi iese-n faţă,

El, cel ce-o inimă doar are, la Stăpân în piept,

Și lui doar i-a trudit şi respirat, el pe nedrept

Se duce de pe lume de nimenea jelit,

Și pământescu-i suflet din cer e izgonit.

Pe când omul, nedemnă gâză!, vrea mântuire

Şi-şi cere locul său în Rai şi-n nemurire.

O, Bărbate! Tu, chiriaş nedemn al unui ceas,

Puternic, putred, setos de a-nrobi şi laş

Cine te ştie amănunţit te lasă, plin de greaţă

O, tu, scârbavnic vraf de praf suflat cu viaţă!

Iubirea ta-i desfrâu; prietenia-nşelăciune,

Cu gura minţi; în suflet ai numai goliciune.

Doar numele ţi-e nobil; născuta ta cruzime

Mai mare-i decât a fiarei – te face de ruşine.

De-această urnă simplă când dai din întâmplare

Treci mai departe – nu-i mort de plâns la-nmormântare.

Sub lespezi zace un pieten – deasupra eu le-am pus;

Doar unul am avut – e-acolo jos iar eu sunt sus.

Aleksandr Soljenițîn - O zi din viața lui Ivan Denisovici

Francisco Goya - Scenă din închisoare

”Deținutul, după o zi întreagă petrecută în ger și foame, nu se mai gândește decât la lingurile de mâncare apoasă ce i se cuvin. Le așteaptă așa cum pământul așteaptă ploaia, în verile secetoase și le soarbe pe nerăsuflate. Aceste linguri sunt pentru el mai prețioase decât libertatea și decât viața lui trecută și viitoare.”

”Burta e un tiran. Niciodată nu ține minte darul pe care i-l faci. Mâine îți va cere din nou.”

”Rugăciunile, ca și reclamațiile, ori nu ajung, ori se resping.”

Louis-Ferdinand Céline - Moarte pe credit

George Seurat - A Sunday Afternoon on the Island of la Grande Jatte

”Omul se distrează cu propria-i moarte în timp ce și-o ticluiește! Își păzește bine blenoragia, sifilisul și toate tumorile. Au nevoie de ele! Nu le pasă de vezica lor băloasă, nici de rectul usturând ca focul! Dar dacă-ți dai destulă osteneală, dacă știi să-i pasionezi, or să aștepte până să moară, e singura ta recompensă! Dar de scutit n-or să te scutească, în veci!”

”Câtă tristețe... cât de zadarnică îți pare tinerețea când îți dai seama pentru prima oară... câți oameni ai uitat pe drum... prieteni pe care n-ai să-i mai revezi... pierduți fără urmă, ca-n vis... dispăruți... așa cum ai să dispari și tu într-o zi... Într-o zi care e încă departe... dar care va veni oricum... adusă de vârtejul acesta belstemat al lucrurilor... al oamenilor... al zilelor... forme care trec... fără să se oprească vreodată.Toți imbecilii, pârliții, curioșii, toate paiațele care bat drumul pe sub arcade, cu umbrele și căței legați de sfoară... n-ai să-i mai revezi pe niciunul...”

Ivan Goncearov - Oblomov

”Conviețuirea prea strânsă și îndelungată între oameni nu e ușoară; ca să recunoască fiecare meritele celuilalt, fără să-i sară în ochi numai cusururile, se cere, și de o parte, și de cealaltă, multă experiență a vieții, înțelegere și bunătate.”

”Viclenia e asemenea banilor mărunți cu care nu poți cumpăra mare lucru. Și după cum, pe mărunțiș, nu poți trăi decât un ceas-două, tot astfel poți ascunde, înșela, denatura cu ajutorul vicleniei, dar ea nu poate cuprinde orizonturi largi, nu poate dezvălui începutul și sfârșitul unui eveniment mare, de căpetenie.

  Viclenia e mioapă, ea vede bine numai la doi pași, nu mai departe, și de aceea, de multe ori, cade singură în groapa pe care a săpat-o altora.”

”Nu este oare năzuința tainică a oricărui bărbat și a oricărei femei de a găsi în tovarășul de viață aceeași neschimată icoană a liniștii, aceeași curgere lină a iubirii? Doar aceasta e dragostea firească - și suferim ori de câte ori ne abatem câtuși de puțin de la ea, ori de câte ori sentimentul nostru se schimbă.”

John Fowles - Magicianul

Danid Teniers the Elder - The Alchemist

”Bărbaților le place războiul pentru că li se pare singurul mod de a fi luați în serios. Pentru că își imaginează că este singura ocazie când femeile încetează să-și mai bată joc de ei. Războiul le permite să reducă femeile la rangul de obiecte, în aceasta constă marea deosebire dintre sexe. Bărbații văd obiecte unde femeile văd relațiile dintre obiecte; relații generate de nevoia pe care obiectele o au unul de celălalt, de nevoia de dragoste și de dorința de armonie. Este o dimensiune în domeniul sentimental care bărbaților le lipsește cu desăvârșire. O dimensiune care face ca toate femeile adevărate să nu vadă în război decât o odioasă absurditate. 

  Războiul este o psihoză creată de incapacitatea nostră de a percepe relațiile. Relațiile noastre cu cei din jur; relațiile cu situația noastră economică și istorică. Și, mai ales, relația noastră cu neantul. Cu moartea.”

”În viața fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să te accepți. Este momentul în care ești ceea ce ești și totdeauna ceea ce vei fi.”

”Politețea ascunde refuzul de a accepta și alte aspecte ale realității.”

”Nebunia de a căuta moartea este cea mai mare perversitate. Venim din noapte, plecăm în noapte. Ce rost are să trăim în noapte?

Patriotismul, propaganda, onoarea profesiaonală - zaruri trucate.”

”Orice manifestare de excentricitate este artificială într-o lume dominată de lupta acerbă pentru  supraviețuirea economică.”

”Există unii dintre noi care gândesc că moartea nu vine niciodată din față, ci numai din spate: i-ar ajunge din urmă în momentul în care s-ar opri să se gândească.”

”Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s-o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate.”

”Experiența m-a făcut să înțeleg ce este cu adevărat umorul. Este o manifestare a libertății. Tocmai că există libertate, există și surâs. Numai un univers total predeterminat ar putea trăi fără el.”

”Cu cât înțelegi mai bine ce este libertatea, cu atât o pierzi mai mult.”