„Viața e frumoasă când știm s-o iubim; dar ca să fim fericiți trebuie să ieșim din cercul propriului nostru eu. E de ajuns să trăim puțin alături de ceilalți, să comparăm fericirea noastră cu durerea altuia, durerea nostră cu fericirea altuia, și să încercăm să cunoaștem, să luptăm, să trăim în strânsă legătură cu natura, să o admirăm când e frumoasă, să i ne împotrivim când e rea, și să ne simțim mândri că suntem oameni, fericiți că suntem sănătoși, mulțumiți că suntem folositori, nouă și celorlalți.”
„Aproape întotdeauna femeia și bărbatul se unesc împinși de o dorință păcătoasă, fără să-și dea seama de ceea ce fac. Și când s-au săturat de păcatul lor, devin dușmani.”
„Unul care are curajul să fure sau să ucidă, are curajul să meargă înainte, chiar dacă în fața lui vede închisoarea. Sunt oameni care după ce au comis crima și au ispășit pedeapsa devin și mai îndârjiți, și mai hotărâți ca înainte: hotărâți să înfrângă orice obstacol care i-ar împiedica să trăiască potrivit instinctului și dorinței lor.”
Mikhail Nesterov - Thinker: Portrait of philosopher Ivan Ilyin
„Un război nu omoară numai câteva sute de mii de tineri. Ucide ceva în nația care duce războiul, ceva care nu se mai poate recupera. Și dacă o nație trece prin destule războaie, foarte curând nu mai rămâne altceva decât fiara, bestia pe care erudiții au ridicat-o din mocirlă.”
„Natura Universității:
Un mare tezaur, o bibliotecă sau casă de toleranță unde omul vine și alege ceva ce îl întregește, unde toți muncesc pentru binele comun ca niște albinuțe în același stup. Adevărul, Binele, Frumosul. Sunt la o aruncătură de băț; sunt în următoarea carte, cea pe care n-ai citit-o încă, sau în următorul raft, cel la care n-ai ajuns. Dar o să ajungi la el într-o bună zi. Și atunci - când o să ajungi...
Este un instument al binelui - pentru lumea întreagă. Un fel de leac spiritual care este administrat în fiecare toamnă plozilor ca să mai treacă peste o iarnă.
Un sanatoriu, o casă de odihnă pentru infirmi, bătrâni, nenulțumiți și incompetenți.”
„Toate lucrurile, chiar și învățătura care face posibilă orice înțelegere, sunt goale și inutile și în final se reduc la un vid pe care, orice am face, nu-l putem schimba.”
„Persoana pe care o iubești prima nu e tot aceea pe care o iubești până la final, iar iubirea nu e un țel, ci un proces prin care o persoană încearcă să o cunoască pe alta.”
„Modul în care suntem obișnuți să privim natura experiențelor noastre ne determină propriile așteptări.”
Fr. David Caspar - Man and Woman Contemplating the Moon
„Lacrimile lumii sunt imuabile. Pentru fiecare om care începe să plângă, un altul, undeva, se oprește din plâns. La fel se întâmplă și cu plânsul. Deci, să nu vorbim de rău epoca. Nu e deloc mai nenorocită decât cele dinaintea ei. Și nici de bine să n-o vorbim. Să nu mai vorbim deloc de ea.”
„Să fi dormit eu, în timp ce toți ceilalți sufereau? Și în clipa asta dorm, oare? Mâine, când o să mă trezesc, ce-o să spun despre ziua de azi?... Călare pe un mormânt și naștere grea. Din fundul gropii, visător, groparul pune lanțuri și cătușe. Avem timp să îmbătrânim. Văzduhul e plin de țipetele noastre. Dar obișnuința e o mare surdină. Și pe mine mă privește un altul, zicându-și: doarme, nu știe, să doarmă.”
„Sunt ființe care au geniul singurărății, nu se pricep să rețină pe nimeni lângă ele. Și apoi se vorbește mereu despre diferența de vârstă. Înfățișarea nu contează. Ridurile apar în suflet.”
„Oamenii cei mai enigmatici sunt cei care n-au mare lucru de spus.”
„Viața e plină întotdeauna de zgomot și de nenumărați figuranți, dar la sfârșit îți dai seama că n-au fost decât patru sau cinci actori și că piesa s-a jucat în secret, îndărătul atâtor lovituri de teatru inutile... E foarte greu să trăiești și aproape imposibil să rămâi cinstit.”
„Dragostea e un accident înfiorător. Ești norocos dacă scapi cu mâinile și picioarele întregi. Și cu mâinile și cu picioarele nu faci mare lucru, micile treburi de furnică pe care ni le impune viața. Dar când cauți veșnic iubirea, ajungi mereu și mereu în același deșert.”
„Hotărât lucru, viața e ireală. Mai întâi, e lipsită de formă: nimeni nu e sigur de textul său și toată lumea ratează intrarea. N-ar trebui ieșit niciodată din teatre! Sunt singurele locuri din lume unde aventura umană are un sens. Cum pui piciorul afară, dai de pustiu - de haos.”
„Actorul este în primul rând cinva care este urcat pe ceva - fie și pe-un butoi. Întrebați-i pe politicieni, care se pricep la comedie - cum au un cuvânt de spus la o întrunire - hop! s-au și cocoțat!”
„Fiecare se află într-o colivie. Și nu-i cunoaște pe ceilalți decât prin ideea pe care și-o face despre ei. Ceilalți... ce lucru de neînțeles! Adevărata plăcere, aceea la care trebuie să fi visat atâția oameni - ar fi să te afli acolo, înțepenit în coșciug, dar nu cu desăvârșire mort - pentru ai asculta pe acești necunoscuți împreună cu care ai trăit.”
„Bărbații te încurajează să te sprijini cu cu toată greutatea pe ei, ca foarte repede, când tocmai ai început să simți cât de ușor și de frumos poate fi, să-i vezi că se apucă să-ți studieze cicatricele, după care ajung să facă exact ce nu trebuie: îți pun copiii pe fugă și îți demolează casa.”
„Cântând cântece de dragoste pentru domnul Moartea, îi zdrobeau capul. Dar mai mult decât orice, stârpeau flirtul numit Viață, fiindcă îi silea să meargă mai departe. Făcându-i să creadă că merită să mai trăiască pentru a vedea următorul răsărit de soare; că așteptând încă un pic totul se va rezolva. Doar când ea, viața, va fi moartă vor fi și ei siguranță. Cei care reușiseră - aceia care fuseseră acolo suficienți ani încât să fi ajuns s-o schilodească, s-o mutileze, ba chiar s-o îngroape - îi pândeau pe ceilalți care erau încă sub vraja ei, sperând, amintindu-și și privind înapoi... Ca om, n-ai decât să-ți riști viața, dar pe semenii tăi lasă-i în pace.”
„Îți alegeai cea mai micuță stea de pe cer care să fie a ta, te culcai cu capul sucit ca s-o vezi pe iubita deasupra buzei tranșeei, înainte de a adormi. Orice lucru mai mare nu era bun de iubit. O femeie, un copil, un frate - o dragoste mare ca asta te-ar fi spintecat în două. Să ajungi într-un loc unde să poți iubi orice ai tu chef să iubești - nu să ai nevoie de permisiune pentru a dori ceva - ei bine, aste era libertatea.”
„Oamenii albi nutreau convingerea că, indiferent de maniere, sub fiecare piele de negru era o junglă. Cu cât oamenii de culoare consumau mai multă energie pentru a încerca să-i convingă cât de amabili erau ei, de deștepți, de afectuoși, cât de umani, cu cât se zbăteau să-i încedințeze pe albi de ceea cioroii considerau că nici nu trebuia pus la îndoială, cu atât jungla lor lăuntrică devenea mai adâncă, mai încâlcită. Dar nu era jungla pe care negrii o aduceau cu ei din celălalt loc (unde viața merita trăită). Ci era jungla pe care oamenii albi o sădeau în ei. Și jungla asta creștea. Se întindea. În, prin și după viață, ea se întindea, până îi năpădea pe albii care o creaseră. Îi atingea pe fiecare în parte. Îi transforma. Îi făcea sângeroși, proști, mai răi decât ar fi vrut ei să fie, într-atât de înspăimântați erau de jungla pe care o creaseră.”
„Există o singurătate ce poate fi legănată. Cu brațele strâns peste genunchi, ținând tare, ținând bine, această mișcare, spre deosebire de balansul unei corăbii, dezmiadă și închide în sine omul. Îl împachetează frumos ca o piele. Pe urmă, există o singurătate care bântuie. Niciun legănat n-o poate ține locului. E vie, e de capul ei. Se răspândește uscată ca foșnetele picioarele plecând care pare că vin de departe.”
„Oamenii își închipuie că sunt niște minunății în tot ceea ce fac, în tot ceea ce sunt. Își atribuie importanță... Și atunci, dacă ar mai trebui pe deasupra să le înghiți și povestirea viselor, n-am mai isprăvi niciodată.”
„[Sunt oameni] care numai ce au plecat și abia de mi-i amintesc. Totuși există, merită fără îndoaială să existe. Nu se vor mai întoarce niciodată să rătăcească prin labirintul memoriei mele. Sunt vise care se desfășoară ca niște incidente fără importanță, asemenea lucruri nu s-ar reține din starea de veghe și totuși ele interesează când le surprinzi dimineața înghesuindu-se de-a valma la ușa pleoapelor. Poate i-am visat? ”
„Pescarii cu undița sunt niște maniaci sadici. Au o reputație uzurpată de filozofi de treabă.”
