„Eu unu cred că suntem aici ca să ne mirăm. Să întrebăm. Iar de te miri de lucrurile mari și întrebi de lucrurile mari, atuncea 'nveți despre alea mărunte, aproape la întâmplare. Da despre lucrurile mari n-ai să știi niciodată mai multe decât știai la început. Cu cât mă mir mai mult, cu atât iubesc mai mult.”
„Pe undeva, toți ne dorim o medalie pentru faptele noastre. Vrem să fim apreciați.”
„Capitalismul are drept rezultat bunăstarea materială, dar falimentul spiritului.” „La intervale regulate, suntem siliți să explorăm cu detașare clinică săculețul nostru cel intim și, palpându-l, să ne întipărim în minte realitatea lui anatomică. Ni se pretinde să găsim în acest teritoriu cu o hartă incertă, printre cocoloașe și spirale prezente acolo în mod natural, invadatorii agresivi. Nu ne-am dat niciodată seama cât de multe umflături posedăm până când nu am pornit în căutarea lor. Așa se face că stăm culcați pe spate, sondând, retrăgându-ne mâna de durere, sondând din nou, iar semințele morții se pierd în dezordirea pe care a creat-o D-zeu în noi.”
„Interogatoriul este acum o știință, iar ceea ce contează sunt rezultatele consistente pe termen lung. Purtarea brutală își are locul său, recunoaștem, dar ar trebui să apară tactic, în anumite momente, pe parsursul unei relații îndelungate. Iar durerea, floarea aceea albă maiestuasă, poate fi folosită o singură dată, durere totală, neîncetată, transformatoare, fără ascunziș și prefăcătorie.”
„Cheia în lupta pe întuneric este aceeași: trebuie să percepi dușmanul, să-l simți și să nu-ți folosești niciodată imaginația. Întunericul din capul tău e ceva ce imaginația ta umple cu povești care n-au nici o legătură cu lumea reală din jurul tău.”
„Chi-ta-ră. E folosită la interpretarea muzicii populare americane. Se zice că e deosebit de iubită în Texas. Este, de asemenea, instrumentul preferat pentru cântatul bluesului, care este un gen de muzică americană ce consemnează durerea provocată de luarea unor decizii proaste.”
„Astăzi, mâine... O zi nu înseamnă nimic. O zi e doar un băț de chibrit pe care să-l aprinzi după ce înainte s-au stins alte zece mii de chibrituri.”
„Există ceva mai neverosimil ca povestea de dragoste dintre proprii tăi părinți? Ceva mai greu de acceptat decât faptul că acei jucători trecuți, aflați permanent pe banca de rezerve, au fost cândva în liga mare?”
„Din câte știu, sentimentele nu sunt redate de câte un singur cuvânt. Nu cred în „tristețe”, „bucurie” sau „regret”. Poate că dovada cea mai bună că limba e patriarhală este faptul că simplifică peste măsură simțămintele. Aș vrea să am la dipoziție sentimente hibride, complicate, construcții germanice stil vagon, cum ar fi, de exemplu, „fericirea dinaintea dezastrului”. Sau „dezamăgirea de a te fi culcat cu iubitul ideal”... N-am găsit niciodată cuvintele potrivite pentru a -mi descrie viața.”
„Viețuirea nu te trimite în viitor, ci înapoi în trecut, în copilărie și înainte de naștere, pentru ca în cele din urmă să te reunești cu morții. Îmbătrânești, pufăi pe scări, intri în corpul tatălui tău. De aici e un mic salt până la bunici și apoi, până să apuci să-ți dai seama, te trezești călătorind în timp. În viața asta creștem îndărăt. Turiștii cu părul alb din autobuzele italiene pot să-ți spună întotdeauna ceva despre etrusci.”
„În secolul 20 genetica ne-a adus noțiunea de soartă din Grecia antică în celule. Contrar tuturor așteptărilor, codul care stă la baza ființei noastre e jalnic de inadecvat. În loc de presupusele 2 sute de mii de gene, avem numai 30 de mii. Ceva mai multe decât un șoarece. Astfel apare o posibilitate nouă și stranie. Compromis, nedefinit, sumar, însă nu întru totul anulat, liberul arbitru revine pe teren. Natura te înzestrează cu creier. Viața îl transformă în minte.”
„Când călătorești fără să știi prea clar care ți-e destinația și ai un itinerar incert, o deschidere aproape sacră pune stăpânire pe caracterul tău.”
„Bătrânețea nu va continua multiplele plăceri ale tinereții, ci, în schimb, va fi o lungă încercare, în care viața este jefuită încetul cu încetul până și de cele mai mărunte și mai simple bucurii. Cu toții ne luptăm cu disperarea, dar în cele din urmă ea învinge întotdeauna. Trebuie să învingă. Altfel n-am putea să ne luăm rămas-bun.”
