Eca de Queiroz - Relicva

Matthias Grunewald - The Temptation of St. Anthony (The Isenheim Altarpiece)

”Sub orice zâmbet luminos se află un dinte cariat. Din sărutările omenești, doar amărăciunea rămâne. Când trupul se desfată, sufletul e cuprins de tristețe.”

”Lipsit de înțelepciune e cel ce prețuiește pietrele.”

Louis-Ferdinand Céline - Călătorie la capătul nopții

Toulouse-Lautrec - At the Moulin Rouge

”Pentru ca în creierul unui tâmpit să se contureze un gând, e nevoie să i se întâmple multe lucruri și tare crunte.”

”Suntem obișnuiți să admirăm în zilele nostre coșcogeamite bandiții, a căror opulență e venerată de lumea întreagă, dimpreună cu noi, și-a căror existență, de cum o cercetezi mai de-aproape, se dovedește a fi un lung șir de crime zilnice reînoite, numai  că oamenii ăștia se bucură de glorie, de onoruri, de putere, [de aceea] fărădelegile lor sunt consfințite prin legi, în timp ce oricât de departe am căuta în istorie totul ne demonstrează că un furtișag mărunt, și mai cu seamă de alimente neînsemnate precum vreun cultuc de pâine, slănină sau brânză, atrage negreșit asupra făptașului oprobiul categoric, regenerarea energică a comunității, pedepsele cele mai mari, dezonoarea obligatorie și rușinea de neispășit, și asta din două motive, mai întâi pentru că autorul unor asemenea fărădelegi e de regulă sărac iar starea implică prin ea însăși un dispreț capital, și-apoi pentru că fapta lui comportă un soi de mustrare tacită la adresa societății. Furtul săracului devine o malițioasă luare înapoi pe cale individuală... Așa se face că pedepsirea fărădelegilor se exercită, peste tot în lume cu o rigoare extremă, nu numai ca un mijloc de apărare socială, ci mai ales ca o recomandare extremă adresată tuturor nenorociților să stea la locul lor, în lumea lor, liniștiți, resemnându-se cu voioșie să crape de-a lungul secolelor, la nesfâșit de lipsuri și de foame.”

”Dragostea e infinitul aflat la îndemâna javrelor care se cățelesc.” 

”Poezia eroică pune ușor stăpânire asupra celor care nu se duc la război și încă și mai mult asupra celor pe care războiul e pe cale să-i îmbogățească fabulos.” 

”Pentru cel sărac, există pe lumea asta două principale feluri de a crăpa, fie datorită indiferenței absolute a semenilor săi pe timp de pace, fie datorită patimei omicide a acelorași pe timp de război.”

”Niciodată sau aproape niciodată cei neînsemnați nu se întreabă care sunt cauzele tuturor relelor ce le îndură. Se urăsc doar unii pe alții, și asta-i de ajuns.”

”Pe măsură ce rămâi într-un loc, lucrurile și oamenii se degradează, se strică și încep să pută anume pentru tine.”

”Mizeria urmărește implacabil și minuțios altruismul și până și cele mai amabile inițiative sunt nemilos pedepsite.”

”Să trăiești fără abțibilduri, ce jale!  Viața e o clasă unde pedagog e plictisul, e aici tot timpul ca să te pândească, trebuie să te prefaci cu orice chip că te ocupi cu ceva pasionant, altrminteri vine la tine și-ți  halește creierul. O zi, care să nu fie nimic altceva decât o simplă durată de douăzeci și patru de ore, nu-i de tolerat. Ci trebuie să fie o lungă plăcere aproape insuportabilă, un coit prelungit, asta trebuie să fie o zi, fie că vrei, fie că nu. Și-ți vin și idei scârboase în timp ce ești zăpăcit de necesitate, când în fiecare din secundele tale se înghesuie o dorință după mii de alte lucruri, și după altundeva.”

”Spaimele rămase din timpul zilei îndepărtează prea adesea somnul și când ai baftă să-ți încropești, atunci când se poate, o mică provincie de beatitudine, trebuie să fii prost de-a binelea ca s-o prăpădești în neînsemnate aghioase prealabile.”