„Pentru un comis-voiajor nu există piedici de netrecut în viață. El nu potrivește șuruburi, nu-ți pune în față legea, nu-ți dă medicamente. Este un om... în aer, care-și face drum cu un zâmbet și lustrul de pantofi. Când la un zâmbet nu i se răspunde cu un zâmbet - e cutremur. Și când ajunge cu pălăria plină de pete - e terminat. Un comis-voiajor trebuie să viseze. Asta e în firea lucrurilor.”
„Toată lumea din jurul meu e așa de ipocrită, că mi s-au mai scurtat și mie idealurile.”
„Pământenii sunt maeștri în explicații. Ei explică de ce un anume eveniment e structurat așa cum este și spun cum se poate ajunge la alte venimente sau cum pot fi ele evitate. Totalitatea timpului trebuie luată ca atare. Ea nu se schimbă, nu se supune nici avertismentelor și nici explicațiilor. Ea pur și simplu există. Luați-o moment cu moment și veți constata că, așa cum v-am spus, noi toți nu suntem decât niște insecte prinse în chihlimbar.”
„În realitate Evangheliile propovădiesc următoarea învățătură: Înainte de-a omorî pe cineva, asigură-te că respectiva persoană nu are relații influente. Așa merg lucrurile.”
Fritz Petzholdt - A View from Villa Adriana, Tivoli
„Este de la sine înțeles că bogatul care a cunoscut doar lipsurile autoimpuse sau a făcut temporar foamea, ca incident mai mult sau mai puțin excitant al războiului sau călătoriei, n-are nici un drept să se laude cu abstinența.”
„Abținerea de la carne... Această practică pe care tinereasca ta austeritate o găsește pe măsura ei necesită însă preocupări și mai complicate decât chiar lăcomia; ea ne separă prea mult de restul oamenilor în funcția apropae mereu publică pe care hrana o îmbracă și de care cel mai adesea prietenia și fastul sunt inseparabile. Prefer să mă hrănesc toată viața cu gâște îndopate și bibilici decât să fiu acuzat de fiacare dată de către comesenii mei de paradă de ascetism.”
„Îmi displace când cineva crede că-mi întâmpină dorința, că o prevede, adaptându-se mecanic la ceea ce bănuiește că aș prefera. Reflectarea imbecilă și deformată a eului pe care mi-o servește în atare momente o minte omenească mă face să regret urmările triste ale ascezei.”
„Istoricii ne înfățișează trecutul în sisteme prea complete, în serii de cauze și efecte prea exacte și prea limpezi pentru a fi fost vreodată în întregime adevărate... Povestitorii, autorii de picante anecdote milesiene, aidoma măcelarilor, atârnă de tejghea bucăți mici de carne pe care se bat muștele. M-aș împăca foarte greu cu o lume lipsită de cărți, realitatea nu este însă conținută în ele pentru că nu poate intra toată acolo. Observarea directă a oamenilor este o metodă încă și mai incompletă, limitată cel mai adesea la constatări destul de triviale din care se infruptă răutatea omenească.”
„Adevăratul loc de naștere este acela unde pentru prima dată ai aruncat asupra ta însuți o privire pătrunzătoare: întâile mele patrii au fost cărțile. În măsură mai mică școlile.”
„Binele ca și răul sunt chestiuni de rutină, că provizoriul se prelungește, că exteriorul se infiltrează înăuntru și că masca, cu timpul, devina față. Deoarece ura, prostia, delirul au urmări durabile, nu văd pentru ce luciditatea, dreptatea, bunăvoința n-ar avea și ele.”
„Morala e o convenție particulară, decența o chestiune publică; orice licență prea bătătoare la ochi a fost întotdeauna pentru mine indiciul proastei calități.”
„Să întemeiezi biblioteci este încă un fel de a construi grânare publice în care să se depună rezerve în vederea vreunei ierni a spiritului.”
„[Credinciosul]. Sub inocența mărginită și fadă [stă] intransigența feroce a sectarului față de alte feluri de viață și gândire decât ale sale, orgoliul insolent care-l face să se prefere restului oamenilor, precum și vederea voluntar mărginită de ochelari de cal.”
„Slabele noastre eforturi de a îmbunătăți condiția umană nu vor fi continuate decât în joacă de către cei ce ne vor urma; sămânța de greșeală și distrugere pe care însuși binele o poartă în el va crește monstruos de potrivnic de-a lungul veacurilor. Sătulă de noi, lumea își va căuta alți stăpâni; ceea ce ni s-a părut înțelept va părea insipid, dezgustător, ceea ce ni s-a părut frumos. Aidoma inițiatului mitriac, neamul omenesc are poate nevoia de baia de sânge și trecerea periodică prin funebra groapă... Jocul stupid, nerușinat și crud va continua, iar specia îmbătrânind va adăuga fără îndoială la toate acestea noi rafinamente ale ororii.”
„Viața e cumplită; știm asta. Dar tocmai fiindcă aștept prea puțin de la condiția umană, perioadele de fericire, de parțial progres, eforturile luării de la început și ale continuității îmi apar atâtea minuni care aproape compensează masa imensă a relelor, a eșecurilor, a nepăsării și a erorii. Veni-vor catastrofele și ruinele; dezordinea va triumfa, dar din când în când și ordinea, la rându-i. Pacea se va restabili din nou între două perioade de război; cuvintele libertate, umanism, dreptate își vor recăpăta ici și colo înțelesul pe care am încercat să li-l dăm... Dacă barbarii vor pune vreodată stăpânire pe lume, voi fi obligați să adopte unele din metodele noastre; vor sfârși prin a ne semăna.”
