August Strindberg - Singur

"A nu poseda nimic și a nu dori nimic înseamnă a te pune la adăpost de loviturile cele mai dure ale destinului. Dimpotrivă, a avea suficienți bani pentru a ști că-ți poți procura orice vrei: asta e fericirea, căci e independență, alt aspect al libertății."

O varianta poetică a Lupului de stepă de Hesse poate fi poemul "Urletul lupilor" (A. Strindberg)

"Lupii urlă la Skansen
Ghețurile pârâie pe lac.
Pe colină trosnesc pinii
îngreunați de prima zăpadă.

Lupii urlă în ger,
câinii le răspund din oraș.
Soarele coboară după prânz,
noaptea începe în plină zi.

Lupii urlă în noapte,
Luminile felinarelor de stradă
urcă precum o auroră boleară
peste pâlcurile de case.

Lupii urlă în gropi.
Acum au gustat sângele,
  fiindu-le dor de munte și păduri,
când văd văpaia aurorei boreale.

Lupii urlă în munți,
urlă răgușiți de ură.
Oamenii le-au dat,
În schimbul libertății lor,
casa de corecție și celibatul."

 Holbergul lui Grieg isi gaseste implinirea in singuratatea lui Strindberg, ce traspare atat din Jurnal, cat si din Singur. Totul este o simfonie a melancoliei vietii neimplinite, a cautarii permanente a unui altceva intrezarit in micile succese efemere. Trecerea prin etapele dureroase ale singuratatii, cand viata isi cere dreptul de a se elibera din chingile interiorizate ale microcosmosului uman este o lupta pentru a accede la alte paliere ale existentei spirituale, ale cunoasterii universului si ale intelegerii misterului vietii. Toate aceste etape l-au dus pe Strindberg la cele mai negre imagini ale suferintei umane.

Grieg și Strindberg

Un vant te duce pe valurile vietii si te poarta in ritm de Oblivion. Fara regrete si fara amagiri, viata se duce si nimic din ce se intampla nu-ti apartine si nu ti-ai dorit. Tristetea frumusetii ce razbate din muzica astoriana nu o poate simti decat cel care a trecut prin toate etapele trairii si amintirii. A-ti dori altceva de la intamplarile prezentului si de la clipele ce trec fac viata sa fie fara sens, iar inutilitatea ei transpare cu fiecare secunda.

Au fost momente pe care amintirea sufletului le-a pastrat si le-a dorit, dar ce nu si-au gasit trupul in realitate si au ramas doar in potentialitatea dorintei.

Singuratatea unui om rezida din incapacitatea lui de a ajunge la intimitatea sublimarii totale cu universul ce-l inconjoara si pe care il percepe cu simturile, dar care in acelasi timp il mint. Toata viata omului este o lupta, dar este insa o batalie dintru inceput pierduta. Oameni, precum Grieg si Strindberg, au incearcat sa o castige. Grieg a fost aproape de victorie, dar a fost o realizare de care nici macar el nu a fost constient, neputandu-se bucura cu adevarat. Tragedia omului consta tocmai in faptul de a nu sti cand a ajuns acolo sau daca este doar o amagire a simturilor.