Un vant te duce pe valurile vietii si te poarta in ritm de Oblivion. Fara regrete si fara amagiri, viata se duce si nimic din ce se intampla nu-ti apartine si nu ti-ai dorit. Tristetea frumusetii ce razbate din muzica astoriana nu o poate simti decat cel care a trecut prin toate etapele trairii si amintirii. A-ti dori altceva de la intamplarile prezentului si de la clipele ce trec fac viata sa fie fara sens, iar inutilitatea ei transpare cu fiecare secunda.
Au fost momente pe care amintirea sufletului le-a pastrat si le-a dorit, dar ce nu si-au gasit trupul in realitate si au ramas doar in potentialitatea dorintei.
Singuratatea unui om rezida din incapacitatea lui de a ajunge la intimitatea sublimarii totale cu universul ce-l inconjoara si pe care il percepe cu simturile, dar care in acelasi timp il mint. Toata viata omului este o lupta, dar este insa o batalie dintru inceput pierduta. Oameni, precum Grieg si Strindberg, au incearcat sa o castige. Grieg a fost aproape de victorie, dar a fost o realizare de care nici macar el nu a fost constient, neputandu-se bucura cu adevarat. Tragedia omului consta tocmai in faptul de a nu sti cand a ajuns acolo sau daca este doar o amagire a simturilor.
