Giuseppe Tomasi Di Lampedusa - Ghepardul

Diego Velasquez - Las meninas

"Să mori pentru cineva sau ceva, bun, e în firea lucrurilor; dar trebuie să ştii, sau cel puţin să fii sigur că există cineva care ştie pentru cine sau pentru ce ai murit."

"Dacă vrem ca totul să rămână cum e, trebuie mai întâi ca totul să se schimbe."

"Poţi să fii nerecunoscător pentru încă o moşie primită, dar pentru o bucată de pâine recunoştinţa e o datorie."

"... înţelegea, încetul cu încetul, că un prânz în comun nu trebuie numaidecât să fie o furtună de celfăieli de fălci şi pete de grăsime; că o conversaţie poate foarte bine să nu semene cu o sfadă de câini; că a da întietate unei femei e semn de forţă, şi nu de slăbiciune;... şi că folosind asemena precauţii - mese, conversaţii, femei şi interlocutori, ele sunt spre câştigul celui care s-a priceput să le mânuiască."

"De câte ori te întâlneşti cu o rudă, te alegi cu un ghimpe." 

Alberto Vazquez-Figueroa - Iguana

"Să-ţi placă să provoci ură, scârbă şi teamă... Toţi dorim să provocăm, într-un fel sau altul, un impact asupra celorlalţi, şi când nu-i putem face să ne iubească sau să ne admire, preferăm orice sentiment, mai degrabă decât indiferenţa."

Laurent Graff - Strigătul

Edvard Munch - Strigatul

"Să te plângi e un lucru pretenţios. Surâsul e, dintre toate strâmbăturile, preferatul meu. Dintre toate strigătele, prefer tăcerea."

 "... locurile, oricât de intime ar fi atâta vreme cât ne aparţin, vor să fie impersonale şi plurale, şi se bucură de o imunitate colectivă."

"N-am simţit nevoia să merg mai departe. Ori faci turul lumii, ori priveşti lumea învârtindu-se. În final, vezi acelaşi lucru. Înclin să cred că voiajurile nu sunt decât nişte iluzii obositoare şi constrângătoare, ce presupun multă energie şi dăruire totală. Nu jinduiesc după noi orizonturi, nu am nici o chemare pentru pământuri străine, nu simt nevoia să schimb aerul. Decorul e diferit, dar în realitate nici nu te-ai mişcat. Oriunde ai merge, înaintezi mereu pe aceeaşi cale. Aceea care te poartă." 

Rene Descartes - Discurs asupra metodei

"... Îmi dau seama că obişnuinţa şi exemplul sunt mai convingătoare decât orice cunoştinţă, oricât de sigură şi că pluralitatea părerilor nu este o probă care să valoreze cine ştie ce pentru adevărurile oamenilor greu de descoperit, din cauză că este mult mai verosimil ca ele să fi fost descoperite de un singur om decât de un popor întreg."

Numărul de precepte care compun logica:

 "Primul precept era de a nu primi ca adevărat nici un lucru de care să nu mă fi încredinţat în mod evident că este aşa, adică de a înlătura cu grijă graba şi prejudecata şi de a nu cuprinde în judecăţile mele nimic altceva decât ce s-ar prezenta minţii atât de clar şi de precis, încât să nu am nici un prilej de a-l pune la îndoială.

  Al doilea, de împărţi fiecare dintre dificultăţile pe care le-aş examina în atâtea părţi câte ar fi posibile şi necesare spre a le dezlega.

 Al treilea, să-mi călăuzesc gândurile în ordine, începând cu lucrurile cele mai simple şi mai uşor de cunoscut, ca să urc încet, încet, treptat, până la cunoaşterea celor mai complexe, presupunând ordine chiar între cele care nu se preced în mod firesc unele pe altele.

 Şi ultimul, să fac pretutindeni enumerări atât de complexe şi revederi atât de generale, încât să fiu sigur că n-am omis nimic."

"Şi n-am observat de asemenea niciodată ca, prin disputele practicate în şcoli, să se fi descoperit vreun adevăr necunoscut mai înainte: căci fiecare din cei care discută (în contradictoriu) caută mai mult să iasă învingător, arătând că ideile sale sunt conforme cu adevărul, decât să cântărească argumentele de o parte şi de alta. Astfel, cei ce au fost mai mult timp avocaţi buni nu pot fi, din această pricină, mai târziu jedecători mai buni."

Alberto Vazquez-Figueroa - Tuareg

”Ce este dincolo de deșert? Oameni. Mulți oameni. Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urît mirositoare, țipînd și făcînd gălăgie fără motiv, furîndu-se și înșelîndu-se ca animalele care nu știu să trăiască decît în cireadă.” 

”Până nu veți fi în stare să adaptați totul, cel mai bine ar fi să respectați ceea ce există. E stupid să distrugi fără să fi construit înainte.”

”Morala este o chestiune de obiceiuri și niciodată nu trebuie să judecăm după propriile nostre criterii faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții.”

”Obiectele fuseseră dintotdeauna dușmanii săi., le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv, ca om liber și vânător singuratic ce era.” 

 
”Și mașina, senzația de a te mișca dintr-o parte într-alta fără nici un motiv aparent se transformaseră, în cea mai presantă nevoie, fără ca tinerii nomazi și pe părinții lor să-i mai mulțumească lungile plimbări de zile și săptămîni pe întinderile pustii, fără grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămîne în vecii vecilor, oricât de încet ar merge.”

John Fowles - Sărmanul Koko / Enigma / Norul

”...cu cît o știre e mai groaznică, cu atît e mai liniștitoare pentru cel care o primește, întrucît evenimentul care s-a petrecut în altă parte dovedește că el nu s-a petrecut, nu se petrece și, prin urmare, nici nu se va petrece aici.”(Sărmanul Koko)

 ”Singurul lucru pe care oamenii nu-l uita niciodată este misterul. Nimic nu dăinuie mai mult decît o taină. Cu condiția să rămînă așa. Dacă i se dă de urmă, dacă e găsit, atunci totul se spulberă, iar el se întoarce înapoi, în povestirea în care a fost creat. Poate fi orice - un șoc nervos, o nebunie.” (Enigma)

”Continuitatea este probabil simplul fapt de a avea dorințe, asemenea unei străzi luminate de un lanț de lămpi reconfortante. Mai înspăimîntătoare este perspectiva de a nu dori dragoste din partea nimănui, niciodată... Să nu ierți nimic, să nu dai nimic, să nu vrei nimic, asta înseamnă de fapt să stai, să fii dus ca un colet de pe o insuliță pe următoarea, constatînd, judecînd, urînd - sau poate chiar provocînd?

”...marile gogoși culturale. De fapt, tot ce se vede este o masă de oameni obosiți la sfîrșitul zilei, automate epuizate de muncă în comparație cu care te afli în categoria celor norocoși, superiori, a celor aleși și neputincioși. A motiva, a le explica este o dovadă de imensă vulgaritate, de imensă minciună... Un fel de canibalism. La prînz mîncăm porc tăiat de măcelar, apoi vieți tăiate în bucățele, realitate tăiată mărunt. Recolta a fost pusă la adăpost. Au rămas afară paiele: fragmente, iluzii, aluzii, fantezii, expresii ale eului, doar șoapte de conversații, golul de după.

 Totul atît de intens, chiar și fără vorbe amețitoare, insistente; atît de ireal, chiar și fără a mai socoti speranța iluzorie, nebunia, efemerul ideilor bărbătești și conștiința că erau germeni pe cale de înmulțire, că milioane de oameni năuci, în prag de noapte, vor vedea rezultattele și ideile îi vor îmbolnăvi și pe ei.” (Norul)  

John Fowles - Turnul de abanos

Gustav Klimt - Adela Bloch-Bauer

”Poate însuși cuvîntul „abstacțiune” dezvăluie însuși sensul jocului. Nedorind să reflecți în pictură modul tău de viață sau viața ta părîndu-ți atît de compromisă, atît de așezată în confort, singura soluție este să-i camuflezi realiatea goală cu măiestrie și gust rafinat. Geometrie. Siguranța este o mască a nimicului.”

”Artistul  era indus în eroare de exagerările la modă, indisciplina în artă la umbra binecuvîntării oficiale, libertățile de suprafață ale artei contemporane, rezultate ale unui sentiment de frustrare profundă, conștiinței îngropate dar nu dispărute a lipsei de libertate... Nu poți trăi din artă și atunci predai principiile ei de bază în travesti; mințind că geniul nu este rezultatul muncii solitare de-a lungul unor ani nesfîrșiți, ci efectul unui experiment obținut peste noapte - cabotinaj; că succesul instantaneu, scoaterea iepurașului din pălărie, constituie o rațiune a înșelării perverse a mii de studenți naivi; că prețul absorbitant al școlii, mereu repetata poveste, nu ajută cu nimic sistemul...

 ...arta - castrare. Triumful eunucului... Legătura dintre pictor și public fusese grav distorsionată atunci cînd natura și relitatea încetaseră să mai conteze. Acum se picta de dragul teoriilor și intelectualilor, nicidecum pentru oameni și nici pentru propria persoană. Artistul cîștiga bani și renumele de a fi la modă. Respingerea trupului și a percepțiilor sale fizice, naturale produsese o spirală, un vortex, o scurgere către nimic, în mijlocul căreia pictorul și criticul afirmau de comun acord că numai ei există și au valoare - o piatră funerară excelentă pentru drojdia socială nepăsătoare.

   Noțiunea de ”deschidere” față de noile curente contemporane era un paravan. Se uita însă ce viteză enormă căpătau noțiuni ca ”progres” și ”acceptarea noului”, cît de repede avangarda a devenit art pompier, îndrăzneală, platitudine... Erau ca lemingii în goană sinucigașă, în căutarea unui Lebensraum într-o mare înghețată, în noaptea fără de sfîrșit, orbi, conduși doar de o iluzie. Turnul de abanos.”