”...cu cît o știre e mai groaznică, cu atît e mai liniștitoare pentru cel care o primește, întrucît evenimentul care s-a petrecut în altă parte dovedește că el nu s-a petrecut, nu se petrece și, prin urmare, nici nu se va petrece aici.”(Sărmanul Koko)
”Singurul lucru pe care oamenii nu-l uita niciodată este misterul. Nimic nu dăinuie mai mult decît o taină. Cu condiția să rămînă așa. Dacă i se dă de urmă, dacă e găsit, atunci totul se spulberă, iar el se întoarce înapoi, în povestirea în care a fost creat. Poate fi orice - un șoc nervos, o nebunie.” (Enigma)
”Continuitatea este probabil simplul fapt de a avea dorințe, asemenea unei străzi luminate de un lanț de lămpi reconfortante. Mai înspăimîntătoare este perspectiva de a nu dori dragoste din partea nimănui, niciodată... Să nu ierți nimic, să nu dai nimic, să nu vrei nimic, asta înseamnă de fapt să stai, să fii dus ca un colet de pe o insuliță pe următoarea, constatînd, judecînd, urînd - sau poate chiar provocînd?
”...marile gogoși culturale. De fapt, tot ce se vede este o masă de oameni obosiți la sfîrșitul zilei, automate epuizate de muncă în comparație cu care te afli în categoria celor norocoși, superiori, a celor aleși și neputincioși. A motiva, a le explica este o dovadă de imensă vulgaritate, de imensă minciună... Un fel de canibalism. La prînz mîncăm porc tăiat de măcelar, apoi vieți tăiate în bucățele, realitate tăiată mărunt. Recolta a fost pusă la adăpost. Au rămas afară paiele: fragmente, iluzii, aluzii, fantezii, expresii ale eului, doar șoapte de conversații, golul de după.
Totul atît de intens, chiar și fără vorbe amețitoare, insistente; atît de ireal, chiar și fără a mai socoti speranța iluzorie, nebunia, efemerul ideilor bărbătești și conștiința că erau germeni pe cale de înmulțire, că milioane de oameni năuci, în prag de noapte, vor vedea rezultattele și ideile îi vor îmbolnăvi și pe ei.” (Norul)
