Philip Roth - Complexul lui Portnoy [Portnoy's Complaint]

„Inhibiția nu crește așa, tam-nisam în copaci - formarea în numai câțiva ani a unui om cu adevărat obedient și meschin cere răbdare, cere putere de concentrare, cere un părinte devotat, dispus la sacrificiul de sine, și un copilaș harnic și atent.”

Jonathan Littell - Binevoitoarele [Les Bienveillantes]

Ferdinand Staeger - Wir sind sie Werksoldaten

„În fața acestei vieți absurde există trei atitudini posibile. Mai întâi atitudinea mulțimii, care refuză pur și simplu să vadă că viața este o glumă. Aceștia nu râd de ea, ci muncesc, adună, mestecă, defechează, se împerechează, se reproduc, îmbătrânesc și mor ca niște boi înjugați la căruță, idioți așa cum au trăit. Aceasta este marea majoritate. Apoi sunt cei care știu că viața este o glumă și care au curajul să râdă de ea. Și mai sunt cei care știu că viața este o glumă, dar care suferă din această cauză.”

„Războiul total înseamnă și: că civilul nu există, iar între copilul evreu gazat și copilul german mort sub bombele incendiare, nu-i decât o diferență de mijloace; acestea două morți erau la fel de inutile, nici una din ele nu a scurtat războiul nici măcar cu o secundă, însă, în ambele cazuri, omul sau oamenii care i-au ucis credeau că este just și necesar. Ceea ce rămâne adevărat chiar dacă se face distincție în mod artificial între război și genocid, genocidul nu există în afară războiului, și că, întocmai precum războiul, este vorba de un fenomen colectiv: genocidul modern este un proces care se aplică maselor de către mase, pentru mase.”

„Lucrul pe care nu reușeam să-l cuprind cu mintea: prăpastia, inadecvarea absolută între ușurința cu care se poate ucide și marea dificultate ce trebuie să fie faptul de a muri. Pentru noi, era o altă zi murdară de lucru; pentru ei, sfârșitul la toate.”

„Dacă îngrozitoarele masacre din Est dovedesc un lucru, atunci acesta este, paradoxal, înspăimântătoarea, inalterabila solidaritate a omenirii... Totul demonstra că celălalt există, există ca altă ființă, ca ființă umană, și că nici o voință, nici o ideologie, nici o cantitate de prostie și de alcool nu poate rupe acestă legătură, una indestructibilă.”

„Oricare i-ar fi atitudinea sau ideologia, spectatorul nu poate prinde niciodată experiența trecerii în neființă. Dar această ruptură nu există decât pentru cel care privește. Fiindcă numai el poate discerne ambele laturi. E o problemă doar pentru cei vii.”

„Imensul avantaj al celor ce se numesc tari asupra celor slabi este că atât unii, cât și ceilalți sunt roși de angoasă, de teamă, de îndoială, numai că oamenii slabi o știu și suferă, pe când ceilalți nu văd asta și, pentru a întări și mai mult zidul care îi protejează de acest vid fără fund, se întorc împotriva celor a căror fragilitate prea vizibilă le amenință fragila siguranță. În felul acesta cei slabi îi amenință pe cei tari și își atrag asupră-le violența și moartea care îi lovesc fără îndurare. Și abia când violența oarbă și irezitibilă îi lovește la rândul ei pe cei tari zidul certitudinii lor se crapă, abia atunci atunci își dau seama ce îi așteaptă și sunt terminați.”

„A privi angajează în aceeași măsură reasponsabilitatea ca și a face.”

„Orice dragoste adevărată este în mod ineluctabil indreptată spre moarte, și nu ține cont, în dorința sa, de mizeria trupurilor. Căci omul a luat faptele brute și fără urmări date oricărei creaturi sexuate și a construit un imaginar fără limite, tulbure și profund, erotismul care, mai mult decât orice, îl diferențiază de animale, făcând la fel și cu ideea de moarte, însă acest imaginar nu are nume, în mod curios. Tocmai aceste plăsmuiri ale imaginației, aceste jocuri cu bântuiri întoarse pe toate fețele, iar nu lucrul în sine, reprezintă motoarele neînfrânate ale setei noastre de viață, de știință, de sfâșiere lăuntrică.”