James Joyce - Portret al artistului la tinerețe

Francis Bacon - Study After Velazquez's Portrait of Pope Innocent X

„Ar fi dorit să întâlnească în lumea reală acea imagine insubstanțială, imaterială, pe care o făurise și o păstra în sufletul lui. Nu știa unde sau cum să o caute, dar îl stăpânea premoniția că, fără vreo mișcare calculată a lui, acea plăsmuire o să se materializeze. Vor veni, calmi, unul spre celălalt, de parcă s-ar fi cunoscut de o viață și și-ar fi făgăduit să se întâlnească, poate în fața unei porți sau poate într-un loc mai tainic. Vor fi doar ei doi, învăluiți în întuneric și tăcere; și în clipa aceea de supremă tandrețe, el se va transfigura. Chiar sub ochii ei, se va abstractiza într-un element impalpabil și apoi, într-o clipită, se va transfigura. Neputința și timiditatea și lipsa de experiență se vor rupe, se vor desprinde de el, în acel moment de vrajă.”

„Destinul lui îi impunea să evite ordinea socială sau religioasă. Lui îi era sortit să-și făurească de unul singur propria înțelepciune sau să-și însușească înțelepciunea altora, pribegind printre capcanele lumii.”

„Era zadarnic și, până la urmă, jalnic să încerce să se convingă, în pofida propriei sale certitudini obiective, că porunca de a-ți iubi aproapele nu îți cere să-ți iubești aproapele cu aceeași cantitate și intensitate de dragoste ca pe tine însuți, ci doar să-l iubești așa cum te iubește și el pe tine.”

Dubravka Ugrešić - Ministerul durerii

Vlaho (fr. Blaise) Bukovac - A Flower

„În emigrație îmbătrânești repede și în același timp rămâi multă vreme tânăr.”

„Sacoșa de rafie cu dungi roșii, albe și albastre. E cel mai ieftin bagaj de călătorie din lume, o replică proletară la gențile Louis Vitton. Are o viață de nomad, de refugiat, de vagabond, fiind un adevărat maestru al supraviețuirii; ea trece granițe fără pașaport și călătorește fără bilet cu cele mai ieftine mijloace de transport.”

„Ceea ce noi resimțim ca o catastrofă, alții percep ca pe un mic incident. Câteva sute de mii de morți colo, un milion-două de refugiați dincolo, case incendiate, distruse, jefuite... Una peste alta, un fleac... Oamenii nu sunt dispuși să accepte nenorocirile. Nu sunt în stare să se identifice cu dezastrele colective. În orice caz, nu pentru mult timp. Nici măcar cu ale lor proprii... Nenorocirea este deranjantă.”

„Fiecare dintre noi cară după sine un șifonier. În fiecare din acestea zac oseminte. Într-o bună zi, dau pe dinafară - e drept, cel mai adesea sub o formă agreată, mascată. Trecutul este „instalația” nostră, o operă de amator cu pretenții artistice. Câte un mic retuș ici și colo. Fiecare dintre noi este custode în prpriul muzeu. Așa ne împăcăm cu trecutul, doar avându-l sub control, ținând degetul în spărtura digului.”

„Să rămâi în „exil” înseamnă să fii învins. Întoarcerea acasă înseamnă revenirea memoriei, dar și moartea... Se pare că singurul triumf al libertății umane constă în acea fracțiune de secundă ironică a plecării, într-o parte sau alta a lumii.”

„Nu există milă, compasiune, există doar uitare. Și doar umilința și durerea sunt zălogul unei îndelungate țineri de minte. Țipătul și geamătul sunt tonuri pe care le auzim, care ne tulbură precum clopoțelul lui Pavlov, pentru toate celelalte suntem surzi.”

Joris-Karl Huysmans - În răspăr

Gustave Moreau - Salomeea dansand in fata lui Irod

„Dacă cea mai frumoasă arie din lume devine vulgară, insuportabilă, îndată ce-o fredonează marele public și o preiau flașnetele, opera de artă care nu rămâne indiferentă falșilor artiști, care nu-i contestată de proști, care nu se mulțumește să suscite numai entuziamul câtorva, devine și ea, chiar prin aceasta, în ochii celor inițiați, o artă profanată, banală, aproape respingătoare.”

„Sadismul, bastardul creștinismului, pe care religia l-a urmărit sub toate formele cu exorcismele și rugile sale, timp de veacuri.

 Starea aceasta atât de ciudată și de greu de definit nu se poate naște, de fapt, în sufletul unui necredincios; ea nu constă numai în a se lăfăi în plăcerile trupești ațâțate prin maltratări sângeroase, căci atunci n-ar mai fi decât un caz de anomalie a simțului genetic, un caz de satiriazis, ajuns la punctul de maturitate extremă; ea constă înainte de toate în obișnuința de a pângări, în urma unei rebeliuni morale, a unui desfrâu spiritual, a unei aberații cu totul ideale, cu totul creștinești...

 Dacă sadismul n-ar presunpune un sacrificiu, n-ar avea nici o rațiune să existe; pe dea altă parte, sacrilegiul, care decurge din însăși existența unei religii, nu poate fi comis intenționat și pertinent decât de un credincios, deoarece nici un om n-ar încerca vreo bucurie profanând o credință care i-ar fi indiferentă sau pe care n-ar cunoaște-o.”

  

„Când epoca în care este silit să trăiască un om de talent este searbădă și tâmpă, artistul, fără voia lui, este obsedat de nostalgia altui secol.

 Neputând trăi în armonie - decât rareori - cu mediul în care evoluează, nemaiputând găsi, în cercetarea mediului și a creaturilor care-l suportă, deosebita plăcere a unor observații și analize, capabile să-l distreze, simte cum apar și se dezvoltă în sinea lui niște fenomene cu totul aparte. Dorinți confuze de pribegie se nasc și se clarifică în urma reflecțiilor și studiului. Instinctele, senzațiile, inclinațiile moștenite prin ereditate se trezesc, se precizează, se impun prin certitudinea și autoritatea lor. I se redeșteaptă în minte amintiri despre oameni și despre lucruri pe care nu le-a cunoscut personal și vine o clipă când evadează brusc din penitenciarul secolului său și hoinărește, în deplină libertate, într-o altă epocă, cu care i se pare, după ultima lui iluzie, că s-ar potrivi mai bine.

 Unii se întorc la evuri demult săvârșite, la civilizații dispărute, la timpuri moarte; alții se avântă spre fantastic și spre vis, viziuni mai mult sau mai puțin intense ale unor vremi ce vor înflori și a căror imagine reproduce, fără s-o știe, printr-un efect al atavismului, imaginea unor epoci trecute.”