Agnolo di Cosimo (Bronzino) - Portrait of Lucrezia Panciatichi
„E imposibil să relatezi un lucru exact cum a fost pentru că ceea ce spui nu poate fi niciodată exact, totdeauna trebuie să lași câte ceva deoparte, sunt prea multe părți, aspecte, nuanțe, tendințe opuse, prea multe gesturi care ar putea însemna una sau alta, prea multe forme care nu pot fi niciodată descrise complet, prea multe arome în aer sau pe limbă, prea multe jumătăți de nuanțe.”
„Anumite perioade istorice devin rapid, atât pentru alte societăți cât și pentru cele ce le succed, un nu prea edificator material de legendă, precum și un prilej pentru a se autofelicita în mod ipocrit.”
„Ceea ce e periculos în mâinile mulțimilor e destul de în siguranță la cei ale căror motive sunt fără reproș.”
„Pentru a institui un sistem totalitar eficient, sau chiar orice sistem, trebuie să oferi, cel puțin unui mic număr de privilegiați, anumite beneficii și libertăți în schimbul celor pe care le iei.”
„Rar vei întâlni un om mai invidios decât un profesor. Șiruri de studenți se perindă ani de-a rândul, asemenea apelor unui râu. Ei curg înainte, iar profesorul rămâne în urmă, ca o stâncă adâncă înfiptă în albia curentului. Deși poate depăna altora povestea speranțelor lui, el nu mai visează. Se crede neînsemnat și ori lunecă într-un masochism solitar, ori, în lipsa lui, devine bănuitor și mistic, denunțând mereu excentricitățile altora, îi este dor de libertate, de activitate, încât nu poate decât să-i urască pe cei din jur.”
„Un bărbat de 20 de ani este ațâțat de un simplu gând. Un bărbat de 40 de ani, de suprafața pielii. Dar pentru un bărbat de 30, cea mai primejdioasă e femeia care e doar o siluetă. O păpușă trasă de sforile imaginației.”
„Totul este un turn de iluzii, din cărămizi iluzorii și găunoase. Dacă viața ar fi alcătuită numai din lucruri importante, ar fi ca o casă periculoasă de sticlă, greu de mânuit. Dar viața de toate zilele este întocmai ca titlurile din ziare. Cunoscând lipsa de însemnătate a existenței, toată lumea așează centrul compasului în propria-i casă.”
„A spune să vrei să fii scriitor nu e decât un egoism. Vrei să faci deosebire între tine și păpuși, prefăcându-te păpușar.”
„Viața omului n-ar trebui să fie scrisă pe atâtea petice de hârtie risipite. Viața e un jurnal legat, iar uneori înțelegi o carte de la prima pagină. Nu poți fi silit să-ți faci datoria pentru o pagină care n-are legătură cu cele dinainte. Nu poți fi implicat ori de câte ori moare cineva de foame.”
„Singurătatea este o sete nesatisfăcută de iluzii. Și astfel, îți mușcai unghiile, incapabil să te mulțumești cu simpla bătaie a inimii. Fumai, incapabil să te mulțumești cu ritmul creierului. Tremurai, incapabil să găsești mulțumire numai în sex. Respirație, mers, contracții ale mușchilor, obligații zilnice, duminici revenind după șapte zile, examane finale - departe de a-l liniști, toate acestea avuseseră efectul de a-l împinge spre o nouă repetare a lor.”
„Cât timp bat vânturile, curg râurile și se agită mările, nisipul se va naște bob cu bob, din pământ și se va vârî peste tot, ca o ființă vie. Nisipurile nu se odihnesc niciodată, încet dar sigur, ele invadează și distrug suprafața pământului... Ariditatea nisipului, așa cum este descrisă de obicei, nu se datorează numai uscăciunii lui, ci, pe cât se pare, și mișcării neîncetate, care îl face neprimitor pentru orice vietate. Cîtă deosebire față de felul trist în care oamenii se țin strâns legați unii de alții ani de-a rândul.”
„Nimeni nu-i respectă pe vânzătorii ambulanți de crenvurști. Ei oferă societății unul dintre puținele servicii meritorii. A jefui un vânzător de crenvuști este un act simbolic. Tâlhăria nu este dictată e avariție, ci pornește mai degrabă din dorința de a umili vânzătorul.”
„Pe funcționarii guvernamentali îi poți recunoște după golul desăvârșit care ocupă locul unde majoritatea oamenilor își au fețele.”
„Oricare ar fi calitățile lor spirituale, mahalalele sunt neîndoielnic sub standard în ceea ce privește confortul fizic.”
„Nu cred că este necesar să ajungi la fund, ca să zicem așa, pentru a-ți face o concepție subiectivă asupra societății în care trăiești. În loc să te miști pe vertical în jos, te poți mișca orizontal, în afară, până la un punct de suficientă detașare unde un minimum de confort uman nu este neapărat exclus.”
Pierre-Paul Prud'hon - Justice and Divine Vengeance Pursuing Crime
„Justiția se desfășoară, desigur, în mare măsură în culise, însă în culise competențele, ce par atât de clar definite în exterior, își pierd conturul, rolurile se inversează sau sunt distribuite altfel, au loc discuții între persoane care în ochii opiniei publice apar drept dușmani neîmpăcați, în general domnește o altă tonalitate. Nu se consemnează totul, nu se păstrează totul în acte. Informațiile sunt transmise, alteori tăinuite.”
„A gândi este o trăsătură nihilistă, înseamnă a pune valorile sub semnul întrebării.”
„Totul trebuie să renteze. Chiar și enormele mormane de piatră și grohotișurile, limbile de ghețari și stâncile abrupte, fiindcă, de când a fost descoperită natura și orice imbecil are posibilitatea de a se simți sublim în singurătatea munților, a devenit cu putință și turismul: idealurile țării au fost întotdeauna practice.”
„Gândirea științifică -abstracțiunea este scutul ei de apărare. Dar se întâmplă să mai iasă uneori din ascunziș și atunci devine periculoasă. Atunci ne găsim în fața ei, lipsiți de orice apărare.”
„A face parte dintr-o mare putere aduce cu sine pentru cel în cauză un dezavantaj îngrijorător din punct de vedere psihologic, și anume pericolul de-a pierde simțul proporțiilor. Acest pericol sporește cu cât națiunea este mai mare.”
