Marguerite Yourcenar - Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică

Michelangelo - David

„Suntem cu toții neatenți, pentru că suntem plini de vise. Numai perpetua revenire a acelorași trăiri izbutește până la urmă să le statornicească în noi.”

„[Voluptatea e atât de crâncenă pentru că ne face conștineți că avem un trup]. Până la ceasul ei, al voluptății, trupul ne servește doar pentru a trăi. După aceea simțim că trupul are existența lui proprie, visele lui, voința lui, și că, până la moarte, va trebui să ținem seama de el, să-i cedăm, să ne înțelegem cu el sau să-l înfruntăm. Simțim sau poate numai credem că sufletul nostru este doar visul lui cel mai frumos.”

„Fiecare dintre noi avem viața nostră, unică, determinată de întregul trecut (asupra căruia nu avem nici o putere) și determinând la rândul ei, oricât de puțin, întregul viitor. Viața noastră. Nu e decât a nostră, este irepetabilă și de neînțeles pe deplin. Ceilalți văd doar prezența și gesturile noastre, felul cum ni se formează cuvintele pe buze. Dar viața noastră n-o vedem decât noi. Ciudat: o vedem, ne mirăm că e așa și nu altfel și nu avem puterea s-o schimbăm. Chiar când o judecăm, nu încetăm să-i aparținem.”

„Suferința ne face egoiști, pentru că ne absoarbe în întregime puterile sufletului. Abia mai târziu, în amintire, simțim durere pentru alții.”

„Pe măsură ce dispar cei pe care i-am iubit, ne simțim tot mai puțin indemnați să dobândim o fericire de care nu ne mai putem bucura împreună cu ei.”

„Nu atât privațiunile fac sărăcia greu de îndurat cât promiscuitatea.”

„Muzica este bucuria celor puternici, mângâierea celor slabi.”

„Oamenii, uneori prea severi, își compensează duritatea prin neatenția lor. Pur și simplu nu văd și nu aud nimic, nu bănuiesc nimic.”

„Fiecare om, când se naște, aduce suferință și suferă când moare. Dar grav nu este faptul că viața e atroce. Lucrul cel mai rău este că este zadarnică și că este urâtă. Solemnitatea unei nașteri, ca și aceea a unei morți, se pierde, pentru cei care asistă la ea, în amănunte respingătoare sau pur și simplu vulgare.”

Tennessee Williams - Un tramvai numit dorință

„Poate că și noi suntem departe de a fi fost plăsmuite după chipul Domnului, dar Stella, sora mea, de atunci și până acum au existat unele progrese! Au apărut unele lucruri precum arta, poezia și muzica, de atunci și până acum a apărut o lumină nouă în lume. Într-o anumită categorie de oameni au încolțit sentimente mai tandre. Pe care avem dorința să le cultivăm. Și de care trebuie să ne cramponăm, să facem din ele flamura noastră. În marșul nostru întunecat spre punctul de care ne apropiem, oricare ar fi el, spre care ne îndreptăm...”

Robert Musil - Omul fără însușiri

Eduard Charlemont- A Gentleman In An Interior

„Probabilitatea de a afla ceva neobișnuit din ziar e mult mai mare decât aceea de a cunoaște întâmplări similare prin experiență proprie; cu alte cuvinte, lucrurile esențiale se petrec astăzi în sfera abstractului, iar cele fără importanță în viața reală.”

„Astăzi responsabilitatea nu-și mai are centrul de greutate în oameni, ci în raporturile dintre lucruri... A apărut o lume de însușiri fără om, de experiențe fără cel care le trăiește, aproape s-ar zice că într-un caz ideal omul nici n-ar mai trăi vreo experiență la modul privat și povara agreabilă a responsabilității personale s-ar dizolva într-un sistem de formule ale semnificațiilor posibile.”

„Unul din mijloacele care ucid sufletul, e drept, dar îl conservă apoi în cantități mici pentru folosință generală a fost dintotdeuna acela de a-l asocia cu rațiunea, cu convingerile și cu acțiunea practică, așa cum au procedat cu succes toate moralele, filosofiile și religiile.”

„Spiritul - Veacurile l-au învățat că viciile se pot transforma în virtuți, iar virtuțile în vicii și consideră în esență doar ca pe o inabilitate faptul că în decursul unei vieți un criminal nu poate fi transformat într-un om util. El nu recunoaște nimic ca fiind nepermis sau nimic ca fiind permis, căci orice poate avea o însușire prin care într-o zi să devină parte dintr-un context nou, grandios. În taină, urăște de moarte tot ceea ce emite pretenții de a fi imuabil, marile idealuri și legi și mica lor copie fosilizată, omul împăcat cu sine. El nu consideră nimic ca fiind stabil, nici sinele, nici ordinea lucrurilor; întrucât cunoștiințele noastre se por schimba de la o zi la alta, el nu mai crede în nici o legătură și pentru el totul deține valoarea pe care o are până la următorul act al creției, ca o forță căreia i te adresezi în cuvinte și care se schimbă odată cu vorbele rostite.”

„Întrebarea care se pune este dacă nu cumva până la urmă, din moment ce este sigur că există îndeajuns spirit în lume, singura deficiență spirituală se dovedește a fi aceea că tocmai spiritul este lipsit de spirit?”

Apuleius - Metamorfoze sau Măgarul de aur

François-Édouard Picot - Cupidon et Psyché

„Prin taifasul acesta în genul milezian, eu vreau să vă înfățișez un șir de felurite istorii și să încânt urechile voastre binevoitoare cu un murmur plăcut. Dacă nu vă plictisește să vă aruncați ochii pe acest papirus care poartă pecetea unei iscusite trestii de pe malui Nilului, veți vedea cu uimire făpturi omenești schimbându-și figura și forma  și apoi, prin metamorfoză, revenind la starea lor de mai înainte.”

„Destinul întotdeauna acordă favorurile sale celor răi și nevrednici și nu e niciodată condus de judecată, când alege pe vreunul dintre muritori. Ba mai degrabă sălășluiește la aceia de care ar trebui să fugă cât mai departe, dacă ar vedea limpede și, ceea ce e mai scandalos, e că el acordă onoruri la întâmplare și chiar opuse acelora de care ne bucurăm, astfel încât un hoț se fălește cu renumele de om cinstit și omul cel mai nevinovat, dimpotrivă, e bârfit de gura celor vinovați.”

„Un lucru care astăzi pare a fi greu de făcut, iubirea îl face să pară ușor de îndeplinit.”

„Când Soarta se împotrivește, nimic nu-i reușește omului aici, pe pământ, căci nu există sfat înțelept, nici mijloc iscusit care să poată răsturna sau schimba rânduiala fatală a Providenței divine!”