 |
| Michelangelo - David |
„Suntem cu toții neatenți, pentru că suntem plini de vise. Numai perpetua revenire a acelorași trăiri izbutește până la urmă să le statornicească în noi.”
„[Voluptatea e atât de crâncenă pentru că ne face conștineți că avem un trup]. Până la ceasul ei, al voluptății, trupul ne servește doar pentru a trăi. După aceea simțim că trupul are existența lui proprie, visele lui, voința lui, și că, până la moarte, va trebui să ținem seama de el, să-i cedăm, să ne înțelegem cu el sau să-l înfruntăm. Simțim sau poate numai credem că sufletul nostru este doar visul lui cel mai frumos.”
„Fiecare dintre noi avem viața nostră, unică, determinată de întregul trecut (asupra căruia nu avem nici o putere) și determinând la rândul ei, oricât de puțin, întregul viitor. Viața noastră. Nu e decât a nostră, este irepetabilă și de neînțeles pe deplin. Ceilalți văd doar prezența și gesturile noastre, felul cum ni se formează cuvintele pe buze. Dar viața noastră n-o vedem decât noi. Ciudat: o vedem, ne mirăm că e așa și nu altfel și nu avem puterea s-o schimbăm. Chiar când o judecăm, nu încetăm să-i aparținem.”
„Suferința ne face egoiști, pentru că ne absoarbe în întregime puterile sufletului. Abia mai târziu, în amintire, simțim durere pentru alții.”
„Pe măsură ce dispar cei pe care i-am iubit, ne simțim tot mai puțin indemnați să dobândim o fericire de care nu ne mai putem bucura împreună cu ei.”
„Nu atât privațiunile fac sărăcia greu de îndurat cât promiscuitatea.”
„Muzica este bucuria celor puternici, mângâierea celor slabi.”
„Oamenii, uneori prea severi, își compensează duritatea prin neatenția lor. Pur și simplu nu văd și nu aud nimic, nu bănuiesc nimic.”
„Fiecare om, când se naște, aduce suferință și suferă când moare. Dar grav nu este faptul că viața e atroce. Lucrul cel mai rău este că este zadarnică și că este urâtă. Solemnitatea unei nașteri, ca și aceea a unei morți, se pierde, pentru cei care asistă la ea, în amănunte respingătoare sau pur și simplu vulgare.”
