Geraldine Brooks - Domnul March

Winslow Homer - Home, Sweet Home

„Dacă există o categorie de persoane în care n-am prea avut niciodată încredere, aceasta e cea a oamenilor care n-au nici o îndoială.”

„N-am putut niciodată să mă împac cu predicile severe ale calviniștilor care spun că suntem cu toții, chiar și copilașii cei mai luminoși, plini de păcate. Și nici nu cred într-o divinitate al cărui deget atinge orice faptă a omului. Pentru mine, divinul este acea imanență ce se manifestă în marile minuni ale naturii și în mărunta bunătate a inimii omenești.”

„Curaj și lașitate. Nu cred că există vreun om în viață care să nu tânjească după primul și să nu se teamă a fi acuzat de al doilea. Unul e considerat a fi apogeul caracterului unui om, celălalt opusul acestuia. Pentru mine însă, cele două stau alături pe cercul vieții, la distanță de un singur grad unul de altul. 

Cine este curajos - cel care nu cunoaște frica? Dacă ar fi așa, curajul nu-ar fi decât un termen politicos pentru o minte lipsită de rațiune și imaginație. Omul curajos, adevăratul erou, tremură de groază, asudă, simte cum chiar măruntaiele îl trădează dar, în ciuda tututror acestor lucruri, merge mai departe și face ceea ce se teamă să facă. Nu cred că e ceva eroic în a mărșălui pe un câmp în flăcări, biciuit doar de teama de a nu fi numit laș. Uneori, adevăratul curaj presupune lipsa de acțiune; să stai acasă când războiul se dezlănțuie, dacă prin asta îți liniștești vocea mută a conștiinței onorabile.”

Alasdair Gray - Lanark. O viață în patru cărți

Alasdair Gray - Cowcaddens Streetcape, 1950s

„Ne strângem cu milioanele ca să cooperăm când e vorba de a ucide, dar atunci când e vorba de acțiuni generoase și frumoase, nu suntem mai mult de câteva zeci sau sute.”

„În civilizațiile moderne, cei care lucreză în soare sunt o minoritate disprețuită și din ce în ce mai restrânsă. Chiar și fermierii se mută în casă. În ce privește amorul și prietenia, omenirea a preferat întotdeauna să se înfrupte din aceste plăceri pe timpul nopții.”

„Războiul este doar o manieră violentă de a executa ceea ce oamenii fac de obicei cu calm în timp de pace: întrebuințând cealaltă parte ca sursă de încălzire, mașinărie și instrument pentru plăcerea sexuală. Omul e plăcinta care se coace și se mănâncă singură, iar rețeta constă în separare.”

„O poveste poate avea întotdeauna un sfârșit fericit dacă o întrerupi într-un moment vesel. Desigur, în natură, singurul sfârșit e moartea, dar moartea se produce rareori atunci când oamenii sunt în cea mai bună formă. De aceea ne plac tragediile. Îi arată pe oameni sfârșind în plină vigoare, cu spiritul treaz și meritându-și sfârșitul.”