„În varianta culturalizată, edulcorată, sentimentul (orice sentiment puternic, și vina) intră din necesitate și își face loc până la urmă în viața reală - dar mai întâi are loc purificarea lui prin Cuvânt. Sentimentul respiră prin cuvânt. Așa a fost să fie. Omul s-a obișnuit. Dar ce-ar fi dacă în zilele noastre omul învață să trăiască fără literatură? Ce-ar fi dacă în zilele noastre (și tot mai mult pe zi ce trece) viața este un ritual suficient sieși?”
„În cuvântul „degenerat” eu simt doar zădărnicia omenească; omul este generat cumva, apoi pleacă din viață. Intrarea și ieșirea. Asta-i tot. Generare și degenerare.”