Andreï Makine - Femeia care aștepta

Carl Vilhelm Holsoe - A Lady in an Interior

„Înainte [până când cunoașterea celuilalt să ne pară un bun câștigat], totul ține de curiozitate, de mersul pe dibuite, de nevoia de mărturisiri. Foamea de celălalt, atracția față de străfundurile sale. Apoi, odată secretul dezvăluit, intervin cuvintele, adesea pretențioase și categorice, care disecă, trag concluzii, clasează. Totul devine ușor de înțeles și liniștitor. Atunci poate începe rutina unei relații sau a indiferenței. Misterul celuilalt este îmblânzit. Trupul său este redus la o mecanică a cărnii, stârnind dorință sau nu. Inima lui, la un inventar de reacții previzibile.

  De fapt, în acest stadiu, se produce un fel de crimă, pentru că ucidem acea ființă nesfărșită și inepuizabilă pe care am întâlnit-o. Preferăm să avem de-a a face cu o construcție verbală în locul unui om viu...”

„La un anumit grad de epuizare realitatea încetează să mai fie alcătuită din lucruri și devine cuvânt. La un anumit grad de suferință, durerea ne lasă să vedem pe deplin frumusețea imediată a fiecărei clipe.”

Mo Yan - Obosit de viață, obosit de moarte

Katsushika Hokusai - Laughing demon

„Lucrurile de pe lumea asta sunt precum cărțile, le răsfoiești pagină cu pagină. Oamenii trebuie să privească înainte și rareori să răsfoiască vechile însemnări din trecut.”

Indonezia

http://en.wikipedia.org/wiki/Indonesian_killings_of_1965%E2%80%9366
http://www.workers.org/indonesia/chap1.html
http://www.indonesia-digest.net/3200genocide.htm

Franny Moyle - Constance, The Tragic and Scandalous Life of Mrs. Oscar Wilde

„When I married, my wife was a beautiful girl, white and slim as a lily, with dancing eyes and gay rippling laughter like music. In a year or so the flower-like grace had all vanished; she became heavy, shapeless, deformed: she dragged herself around the house in uncouth misery with drawn blotched face and hideous body, sick at heart because of our love. It was dreadful. I tried to be kind to her; forced myself to touch and kiss her; but she was sick always, and – oh! I cannot recall it, it is all loathsome.”

„She was always graceful and always charming, but now there is an earnestness and an ease about her which is the result of practice in platform speaking, and I shall not be surprised if in a few years Mrs Wilde has become one of the most popular among “platform ladies”

„He married her for love and if she had treated him properly and stuck to him after he had been in prison, as a really good wife would have done, he would have gone on loving her to the end of his life … Obviously she suffered a great deal and deserves every sympathy, but she fell woefully short of the height to which she might have risen.”

Andrei Makine - Cartea scurtelor iubiri eterne

Ivan Șișkin - A Walk in the Forest

„Atunci când, foarte rar din păcate, mi se întâmplă să întâlnesc două ființe în vârstă vizibil copleșite de tandrețe, îmi imaginez viața lor ca pe o lungă peregrinare într-o zi însorită și clară de iarnă, ca un ciorchine aurit în mâini.”

„Toate societățile fabrică aceeași specie de creaturi: cele care, cu un servilism zoologic, nu se gândesc decât să se hrănească, să se reproducă, să se încline în fața puterii Statului care le supune la niște cazne abrutizante, le tâmpește cu un erzaț de cultură, le lasă să se ucidă între ele în războaie.”

„[Indiferent de regimul politic] mulțimea va defila ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru că puțin îi pasă cine umple tribunele, esențialul este să fi pline. Asta dă sens vieții furnicarului nostru uman... La defilare vor fi trei categorii: somnambulii placizi în marea majoritate (porcii somnoroși, împăciuitorii), zeflemiștii și câțiva rebeli marginali (protestatari cu plămânii făcuți zdrențe)... Dar mai sunt... Mai sunt cei care au înțelepciunea să se oprească pe o străduță și să se uite cum ninge, să vadă o lampă care s-a aprins la o fereastră, să tragă în piept mirosul lemnului ars. Această înțelepciune, doar o infimă minoritate dintre noi știe să o trăiască.”

„Greșeala noastră fatală este de-a căuta paradisuri perene. Plăceri care nu se uzează, legături permanente, mângâieri cu vitalitate de liane: arborele piere, dar împletiturile lor continuă să înverzească. Această obsesie a duratei ne face să ratăm atâtea paradisuri fugitive, singurele de care ne putem apropia în trecerea noastră fulgerătoare de muritori. Minunile se ivesc din locuri adesea atât de umile și efemere, încât refuzăm să întârziem asupra lor. Preferă să ne construim visele din blocurile de granit ale deceniilor.”

„Regimurile se schimbă, rămâne neschimbată doar dorința oamenilor de a poseda, de a-și zdrobi semenii, de a înțepeni într-o indiferență de animale bine hrănite.”

Alessandro Baricco - Castele de furie

John Constable - Flatford Mill

„Viața te păcălește. Te prinde când ai sufletul adormit și îți seamănă în el o imagine, sau un miros, sau un sunet de care mai apoi nu te mai desprnzi. Iar aceea este fericirea. O descoperi mai apoi, când e prea târziu. Și deja ești pentru totdeauna, un pribeag: la mii de kilometri de acea imagine, sau de acel sunet, sau de acel miros. În derivă.”

„O carte deschisă înseamnă pentru totdeauna certificarea prezenței unui laș - ochii pironiți asupra acelor rânduri pentru a nu-și lăsa privirea furată de usturimea lumii - cuvintele care unul câte unul strâng huruitul lumii într-o pâlnie opacă până când îl fac să se prelingă în mici forme de sticlă numite cârți - cea mai rafinată dintre retrageri, ăsta-i adevărul. O murdărie. Însă: tare gingașă. Acest lucru e important, și mereu va trebui amintit, și transmis, din când în când, de la bolnav la bolnav, ca un secret, secretul, care să nu se risipească niciodată în renunțarea nimănui sau în forța nimănui, care să supraviețuiască totdeauna în memoria cel puțin a unui suflet istovit, iar acolo să sune ca un verdict în măsură a face să tacă pe orișicine: cititul e o murdărie tare gingașă.”

„Adevărul este că se văd și de aud și se ating așa atâtea lucruri... este ca și când am avea înăuntru un bătrân narator care tot timpul continuă să ne povestească o istorie care nu se sfârșește niciodată și e bogată în mii de amănunte. El povestește, nu se oprește niciodată, și aceea este viața.”

„Și apoi cine-a zis că trebuie să trăiești chiar în aer liber, aplecat mereu peste cornișa lucrurilor, căutând imposibilul, pândind toate subterfugiile ca să te strecori afară din realitate? E chiar obligatoriu să fii excepțional? Nu știu... Există o demnitate imensă, în oameni, atunci când își poartă cu ei fricile, fără să trișeze, ca pe niște medalii ale propriei mediocrități.”

Naghib Mafuz - Miramar

Frederick A. Bridgman - A Circassian

„Pentru cei însingurați ar trebui să se inventeze un aparat care să le țină de urât și cu care să poarte conversații, sau un robot care să joace cu ei table. Ori să fie hărăziți cu ochi noi, cu care să vadă iar verdeața pământului și azurul cerului.”

„Iubirea e un sentiment cărui îi faci față într-un fel sau altul, dar căsătoria e o instituție asemenea unei fabrici. Își are propriile regulamente, competențe necesare și norme administrative.”