 |
| Carl Vilhelm Holsoe - A Lady in an Interior |
„Înainte [până când cunoașterea celuilalt să ne pară un bun câștigat], totul ține de curiozitate, de mersul pe dibuite, de nevoia de mărturisiri. Foamea de celălalt, atracția față de străfundurile sale. Apoi, odată secretul dezvăluit, intervin cuvintele, adesea pretențioase și categorice, care disecă, trag concluzii, clasează. Totul devine ușor de înțeles și liniștitor. Atunci poate începe rutina unei relații sau a indiferenței. Misterul celuilalt este îmblânzit. Trupul său este redus la o mecanică a cărnii, stârnind dorință sau nu. Inima lui, la un inventar de reacții previzibile.
De fapt, în acest stadiu, se produce un fel de crimă, pentru că ucidem acea ființă nesfărșită și inepuizabilă pe care am întâlnit-o. Preferăm să avem de-a a face cu o construcție verbală în locul unui om viu...”
„La un anumit grad de epuizare realitatea încetează să mai fie alcătuită din lucruri și devine cuvânt. La un anumit grad de suferință, durerea ne lasă să vedem pe deplin frumusețea imediată a fiecărei clipe.”
