 |
| Rafael - Madonna Sixtina |
„Fasciștii au înființat o ocnă comună paneuropeană și, ca să-i țină pe ocnași în supunere, au construit o uriașă scară a oprimărilor. Olandezii trăiesc mai rău decât danezii, francezii mai rău decât olandezii, cehii mai rău decât francezii; și mai rău trebuie să le fie grecilor, sârbilor, apoi polonezilor, iar mai jos sunt ucrainienii, rușii. Cu cât ești mai jos, cu atât este mai mult sânge, robie și oprimare. Ei, și cel mai jos în această uriașă închisoare multietajată se află o prăpastie pe care fasciștii au hărăzit-o evreilor. Soarta lor trebuie să înspăimânte întreaga ocnă europeană, pentru ca cel mai îngrozitor destin să pară o fericire în comparție cu destinul evreilor.... E aici o aritmetică a bestialității, nu o ură elementară.” (Bătrânul profesor)
„Simțul gospodăresc, acuratețea, calculul, curățenia pedantă - toate sunt trăsături pozitive. Aplicate în agricultură, în industrie, ele își dau roadele. Hitlerismul a aplicat aceste trăsături la crima împotriva umanității, iar Reich-ul SS a acționat în lagărul polonez de muncă, de parcă era vorba de cultivarea conopidei sau a cartofului.”
„Astăzi orice om este obligat față de conștiința sa, față de fiul și mama sa, față de patrie și față de omenire să răspundă cu toată puterea sufletului și a minții sale la întrebarea: ce a născut rasismul, ce trebuie ca nazismul, fascismul, hitlerismul să nu învie niciodată...!
Ideea imperialistă a exclusivismului național, rasial și de oricare fel i-a condus logic pe hitleriști la crimele de la Maidanek, Sabibur, Belzec, Auschwitz, Treblinka.
Trebuie să ținem minte că rasismul, fascismul iese din acest război nu numai cu amarul înfrângerii, ci și cu dulcea amintire a ușurinței crimei în masă.” (Iadul de la Treblinka)
„Mormintele exprimă caracterul oamenilor și caracterul timpului. Firește, există destule morminte lipsite de personalitate. Dar și destui oameni șterși, lipsiți de personalitate.
Un abis se așterne între mormintele prerevoluționare ale consilierilor secreți și negustorilor și mormintele de astăzi.
Dar plin de învățăminte nu este numai acest abis. Uimitoare este înrudirea mormintelor poporului din trecut cu mormintele poporului din secolul rachetelor, al reacțiilor atomice.
Câtă forță a statorniciei! O cruce de lemn, o moviliță de pământ, o coroană de hârtie... <Totul curge, totul se schimbă>, a spus grecul. Nu pare așa dacă ne luăm după movilița cu cruce cenușie. Dacă se va fi schimbând, atunci schimbarea este cu totul imperceptibilă.” (La odihna veșnică)
