 |
| Friedrich D. Caspar - The Abbey in the Oakwood |
„De ce ne place atât de mult când suntem lăudați? Că doar nu strângi bani din asta. Poate glorie? Ce fel de glorie putem să avem nu știu. Probabil că iubim laudele așa cum sunt. La fel cum primesc copiii înghețata. Un complex ca toate celelalte, asta-i. Numai că laudele deconectează celelalte complexe șu nu e bine. ”
„Tot necazul este că nu observăm cum trec anii. Scuipi pe anii ăștia și nu observi cum se schimbă totul, încă din copilărie ne învățăm că totul se transformă. Am văzut asta de mai multe ori, dar, în același timp, suntem complet incapabili să ”prindem” acel moment când se produce transformarea. Sau o căutăm acolo unde nu trebuie.”
„M-am dezobișnuit demult să mă mai gândesc la omenire în totalitate. Omenirea este un sistem prea staționar, pe care nu-l clintești cu nimic.”
Definiția-ipoteză a rațiunii. „Rațiunea este un instinct complex care încă nu s-a format. Se are în vedere că activitatea instinctivă este întotdeauna rațională și firească. Vor trece un milion de ani, instinctul se va forma treptat și vom înceta să mai facem greșeli, care probabil sunt proprietatea inalienabilă a rațiunii. Și atunci, dacă în Univers se va schimba ceva și vom muri, o să dispărem fericiți pentru că ne-am dezvățat să mai greșim, cu alte cuvinte, nu vom mai încerca diferite variante neprevăzute în programele rigide.”
„Dar cum rămâne cu omul care, spre deosebire de animale, este o ființă cu o necesitate nemărginită de a cunoaște tot mai mult?
Toată nenorocirea este că omul, în orice caz omul de rând, depășește ușor această necesitate de a cunoaște. După mine, asemenea necesități nici nu există. Poate doar necesitatea de a înțelege, iar pentru asta nici nu e nevoie de cunoștințe. Ipoteza de D-zeu, de exemplu, dă o posibilitate inegalabilă de a înțelege absolut totul, fără a cunoaște nimic. Dă-i omului un sistem simplificat al lumii și poți să-i explici orice pe baza acestui model. O asemena concepție nu necesită nici un fel de cunoștințe. Câteva formule învățate, plus așa-numita intuiție, așa-numita îndemânare practică, precum și bunul-simț.”
„De ce este măreț omul? Pentru că a creat o a doua natură? Pentru că a descătușat puteri aproape cosmice? Pentru că într-un timp extrem de scurt a stăpânit planeta și și-a făcut o fereastră spre Univers? Nu! Este măreț pentru că a rezistat și are intenția să rezite și mai departe.”
