 |
| John Constable - Flatford Mill |
„O carte deschisă înseamnă pentru totdeauna certificarea prezenței unui laș - ochii pironiți asupra acelor rânduri pentru a nu-și lăsa privirea furată de usturimea lumii - cuvintele care unul câte unul strâng huruitul lumii într-o pâlnie opacă până când îl fac să se prelingă în mici forme de sticlă numite cârți - cea mai rafinată dintre retrageri, ăsta-i adevărul. O murdărie. Însă: tare gingașă. Acest lucru e important, și mereu va trebui amintit, și transmis, din când în când, de la bolnav la bolnav, ca un secret, secretul, care să nu se risipească niciodată în renunțarea nimănui sau în forța nimănui, care să supraviețuiască totdeauna în memoria cel puțin a unui suflet istovit, iar acolo să sune ca un verdict în măsură a face să tacă pe orișicine: cititul e o murdărie tare gingașă.”
„Adevărul este că se văd și de aud și se ating așa atâtea lucruri... este ca și când am avea înăuntru un bătrân narator care tot timpul continuă să ne povestească o istorie care nu se sfârșește niciodată și e bogată în mii de amănunte. El povestește, nu se oprește niciodată, și aceea este viața.”
„Și apoi cine-a zis că trebuie să trăiești chiar în aer liber, aplecat mereu peste cornișa lucrurilor, căutând imposibilul, pândind toate subterfugiile ca să te strecori afară din realitate? E chiar obligatoriu să fii excepțional? Nu știu... Există o demnitate imensă, în oameni, atunci când își poartă cu ei fricile, fără să trișeze, ca pe niște medalii ale propriei mediocrități.”
