 |
| Takeuchi Seihō - Wind and Clear Water |
„Rar vei întâlni un om mai invidios decât un profesor. Șiruri de studenți se perindă ani de-a rândul, asemenea apelor unui râu. Ei curg înainte, iar profesorul rămâne în urmă, ca o stâncă adâncă înfiptă în albia curentului. Deși poate depăna altora povestea speranțelor lui, el nu mai visează. Se crede neînsemnat și ori lunecă într-un masochism solitar, ori, în lipsa lui, devine bănuitor și mistic, denunțând mereu excentricitățile altora, îi este dor de libertate, de activitate, încât nu poate decât să-i urască pe cei din jur.”
„Un bărbat de 20 de ani este ațâțat de un simplu gând. Un bărbat de 40 de ani, de suprafața pielii. Dar pentru un bărbat de 30, cea mai primejdioasă e femeia care e doar o siluetă. O păpușă trasă de sforile imaginației.”
„Totul este un turn de iluzii, din cărămizi iluzorii și găunoase. Dacă viața ar fi alcătuită numai din lucruri importante, ar fi ca o casă periculoasă de sticlă, greu de mânuit. Dar viața de toate zilele este întocmai ca titlurile din ziare. Cunoscând lipsa de însemnătate a existenței, toată lumea așează centrul compasului în propria-i casă.”
„A spune să vrei să fii scriitor nu e decât un egoism. Vrei să faci deosebire între tine și păpuși, prefăcându-te păpușar.”
„Viața omului n-ar trebui să fie scrisă pe atâtea petice de hârtie risipite. Viața e un jurnal legat, iar uneori înțelegi o carte de la prima pagină. Nu poți fi silit să-ți faci datoria pentru o pagină care n-are legătură cu cele dinainte. Nu poți fi implicat ori de câte ori moare cineva de foame.”
„Singurătatea este o sete nesatisfăcută de iluzii. Și astfel, îți mușcai unghiile, incapabil să te mulțumești cu simpla bătaie a inimii. Fumai, incapabil să te mulțumești cu ritmul creierului. Tremurai, incapabil să găsești mulțumire numai în sex. Respirație, mers, contracții ale mușchilor, obligații zilnice, duminici revenind după șapte zile, examane finale - departe de a-l liniști, toate acestea avuseseră efectul de a-l împinge spre o nouă repetare a lor.”
„Cât timp bat vânturile, curg râurile și se agită mările, nisipul se va naște bob cu bob, din pământ și se va vârî peste tot, ca o ființă vie. Nisipurile nu se odihnesc niciodată, încet dar sigur, ele invadează și distrug suprafața pământului... Ariditatea nisipului, așa cum este descrisă de obicei, nu se datorează numai uscăciunii lui, ci, pe cât se pare, și mișcării neîncetate, care îl face neprimitor pentru orice vietate. Cîtă deosebire față de felul trist în care oamenii se țin strâns legați unii de alții ani de-a rândul.”
