Louis-Ferdinand Céline - Moarte pe credit

George Seurat - A Sunday Afternoon on the Island of la Grande Jatte

”Omul se distrează cu propria-i moarte în timp ce și-o ticluiește! Își păzește bine blenoragia, sifilisul și toate tumorile. Au nevoie de ele! Nu le pasă de vezica lor băloasă, nici de rectul usturând ca focul! Dar dacă-ți dai destulă osteneală, dacă știi să-i pasionezi, or să aștepte până să moară, e singura ta recompensă! Dar de scutit n-or să te scutească, în veci!”

”Câtă tristețe... cât de zadarnică îți pare tinerețea când îți dai seama pentru prima oară... câți oameni ai uitat pe drum... prieteni pe care n-ai să-i mai revezi... pierduți fără urmă, ca-n vis... dispăruți... așa cum ai să dispari și tu într-o zi... Într-o zi care e încă departe... dar care va veni oricum... adusă de vârtejul acesta belstemat al lucrurilor... al oamenilor... al zilelor... forme care trec... fără să se oprească vreodată.Toți imbecilii, pârliții, curioșii, toate paiațele care bat drumul pe sub arcade, cu umbrele și căței legați de sfoară... n-ai să-i mai revezi pe niciunul...”