”Conviețuirea prea strânsă și îndelungată între oameni nu e ușoară; ca să recunoască fiecare meritele celuilalt, fără să-i sară în ochi numai cusururile, se cere, și de o parte, și de cealaltă, multă experiență a vieții, înțelegere și bunătate.”
”Viclenia e asemenea banilor mărunți cu care nu poți cumpăra mare lucru. Și după cum, pe mărunțiș, nu poți trăi decât un ceas-două, tot astfel poți ascunde, înșela, denatura cu ajutorul vicleniei, dar ea nu poate cuprinde orizonturi largi, nu poate dezvălui începutul și sfârșitul unui eveniment mare, de căpetenie.
Viclenia e mioapă, ea vede bine numai la doi pași, nu mai departe, și de aceea, de multe ori, cade singură în groapa pe care a săpat-o altora.”
”Nu este oare năzuința tainică a oricărui bărbat și a oricărei femei de a găsi în tovarășul de viață aceeași neschimată icoană a liniștii, aceeași curgere lină a iubirii? Doar aceasta e dragostea firească - și suferim ori de câte ori ne abatem câtuși de puțin de la ea, ori de câte ori sentimentul nostru se schimbă.”
