 |
| Anonim - Hungry Ghosts from Heian Period |
„Sacrul conține esența viselor și amintirilor, și astfel noi experimentăm miracolul a ceea ce ne separă de el prin distanță sau timp, făcându-l brusc tangibil. Visele, amintirile, sacrul sunt toate la fel și ne devin accesibile. Odată ce suntem despărțiți de ceea ce putem atinge chiar și întâmplător, obiectul devine sacru, căpătând frumusetea intangibilului, calitatea miraculosului. Totul, absolut totul, dobândește caracter sacru, iar noi avem puterea să-l privăm de sacralitate prin simpla atingere. Ciudat mai e omul! Atingerea lui maculează și totuși el deține cheia tuturor miracolelor.”
„Încearcă să-ți imaginezi că peste zece ani lumea te va socoti la fel ca aceia pe care-i disprețuiești - prietenii tăi grei de cap, cu sentimentalismul lor desuet, cu obtuzitatea cu care-i consideră frivoli pe cei care nu le seamănă, care-i hățuiesc pe inferiori...
Adevărul esențial al epocii noastre va fi analizat, fără probleme, după moartea noastră, astfel încât să-l înțeleagă oricine. Numai că atunci, peste vreo sută de ani, va fi interpretat în mod eronat. Iar tu și eu n-avem cum să dovedim că n-am împărtășit părerile compromițătoare ale contemporanilor noștri.”
Cai în galop
„Ce ciudată este vârsta de treizeci și opt de ani!
Tinerețea s-a încheiat de mult, dar printre amintirile acumulate între timp nu s-a păstrat nici una vie, și de aceea trăiești cu senzația că de tinerețe nu te desparte decât un zid subțire. Sunetele de dincolo răzbat cu claritate, însă nu mai există nici o cale de acces.”
„Fiecare an ce trece nu uită să-și ceară birul, iar ceea ce era odată sublim devine ilar. Ceva se corodează. Dacă învelișul e cel care se corodează, asta nu înseamnă oare că sublimul există doar la suprafață, iar miezul este cel golit de sens și ridicol? Sau poate că întregul e sublim, iar peste el se așterne, ca o coajă, ridicolul.”
„Legea e doar un maldăr de încercări neobosite de a bloca dorința omului de a-și transforma viața într-un poem. Sigur, n-ar fi rezonabil să permiți milioanelor de oameni să-și preschimbe viața într-un vers scris cu sânge. Dar majoritatea oamenilor sunt lipsiți de curaj și-și duc zilele fără a simți vreodată o astfel de dorință. Așadar, legea e făcută pentru a comanda o mână de oameni.”
Templul zorilor
„Artiștii nu numai că sunt imaturi, dar nu există nimic mai dizgrațios decât imaturitatea pe care o etalează. Nu se dezic de această imagine până la moarte. Ca și cum și-ar târî toată viața scutecele după ei și le-ar valorifica prin vânzare. Chiar mai jenanți sunt pseudo-artiștii. Aroganța lor infailibilă împreună cu servilismul specific îi face să răspândească mirosul caracteristic oamenilor puturoși..”
„Nefericirea ființei umane constă în faptul că nu se poate detașa de timp pentru a compara obiectiv cele două morți sau cele două situații spre a alege una dintre ele. Nu poți să alegi punând la același nivel o moarte după trăirea deiluziei revoluției și una înainte de trăirea deziluziei. Daca omul ar muri înainte de a gusta deznădejdea, moartea ulterioară ar fi imposibilă, iar, dacă ar muri după trăirea ei, moartea de dinainte ar fi imposibilă.”
„Perechile nepotrivite sunt pedepsite deoarece nu reprezintă o inspirație pentru visele oamenilor și stârnesc dezgust. Oamenii perioadelor în care nu se cunoaștea umanismul cu siguranță erau mult mai neîngăduitori față de creaturile urâte decât cei de azi.”
Îngerul decăzut
„Privitul înseamnă întâlnirea dintre ochi și existență. Vederea depășeșete existența; ea capătă aripi, ca o pasăre și ajunge până în locuri de nimeni pătrunse. Acolo chiar și frumusețea nu e decât o zdreanță ruptă și ponosită. Acolo se află un ocean niciodată străbătut de vreun vas, niciodată atins de crima existenței. Sigur se află un tărâm unde, la limita vizibilului, există certitudinea că nimic nu-și va face apariția, un tărâm indigo unde lucrurile și conștiința se dizolvă așa cum se topește oxidul de plumb în acid acetic, unde vederea se eliberează din cătușele conștiinței și devine transparentă.”
Templul zorilor
„Artiștii nu numai că sunt imaturi, dar nu există nimic mai dizgrațios decât imaturitatea pe care o etalează. Nu se dezic de această imagine până la moarte. Ca și cum și-ar târî toată viața scutecele după ei și le-ar valorifica prin vânzare. Chiar mai jenanți sunt pseudo-artiștii. Aroganța lor infailibilă împreună cu servilismul specific îi face să răspândească mirosul caracteristic oamenilor puturoși..”
„Nefericirea ființei umane constă în faptul că nu se poate detașa de timp pentru a compara obiectiv cele două morți sau cele două situații spre a alege una dintre ele. Nu poți să alegi punând la același nivel o moarte după trăirea deiluziei revoluției și una înainte de trăirea deziluziei. Daca omul ar muri înainte de a gusta deznădejdea, moartea ulterioară ar fi imposibilă, iar, dacă ar muri după trăirea ei, moartea de dinainte ar fi imposibilă.”
„Perechile nepotrivite sunt pedepsite deoarece nu reprezintă o inspirație pentru visele oamenilor și stârnesc dezgust. Oamenii perioadelor în care nu se cunoaștea umanismul cu siguranță erau mult mai neîngăduitori față de creaturile urâte decât cei de azi.”
Îngerul decăzut
„Privitul înseamnă întâlnirea dintre ochi și existență. Vederea depășeșete existența; ea capătă aripi, ca o pasăre și ajunge până în locuri de nimeni pătrunse. Acolo chiar și frumusețea nu e decât o zdreanță ruptă și ponosită. Acolo se află un ocean niciodată străbătut de vreun vas, niciodată atins de crima existenței. Sigur se află un tărâm unde, la limita vizibilului, există certitudinea că nimic nu-și va face apariția, un tărâm indigo unde lucrurile și conștiința se dizolvă așa cum se topește oxidul de plumb în acid acetic, unde vederea se eliberează din cătușele conștiinței și devine transparentă.”
