 |
| Sandro Botticelli - Primăvara |
"Când zeii au făurit omenirea,
au hărăzit oamenilor moartea.
Viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei!
Tu, Ghilgameş, deci, cată să-ţi îndestulezi pântecele,
zi şi noapte bucură-te şi te veseleşte;
Fiece zi să fie o sărbătoare,
zi şi noapte, cântă şi joacă:
împodobeşte-ţi părul, spală-te bine cu apă;
ia aminte la copilul cate te ţine de mână,
iubita să găsească la pieptul tău plăcere:
iată ce li se cuvine muritorilor."
"Cu toate că-i nenduplecată, moartea e legea tuturor;
Clădim noi case pentru vecie?
Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie?
Fraţii îşi împart oare, pentru vecie, bunurile ?
Veşnică e oare ura între oameni?
Râul care se umflă te duce oare cu el pentru vecie?
De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic!
Cel care doarme şi cel care-i mort se aseamănă unul cu altul.
Oare nu închipuie amândoi icoana morţii?"
