Heinrich Böll - Fotografie de grup cu doamnă

Stormtroops Advancing under Gas - Otto Dix

”Ce înseamnă bunurile cele mai de preț? Cine ne explică dacă un bun e mai important sau mai puțin important? În această privință în lexicoane, chiar și cele mai renumite, există goluri penibile. După cum se știe, există oameni pentru care 2,50 mărci reprezintă un bun mult mai de preț decît viața unui om, desigur, cu excepția vieții lor, ba există chiar unii care, de dragul unei bucăți de cârnat - pe care o capătă sau nu - sunt în stare să pună fără ezitare în joc bunurile cele mai de preț ale soțiilor și copiilor lor... 

 Și care e situația cu acel bun preț care se numește fericire? La dracu, unul crede că s-a apropiat de fericire dacă a putut strânge 3-4 mucuri, care-i sunt suficiente pentru a-și răsuci o țigară sau dacă poate sorbi restul de vermut dintr-o sticlă aruncată la gunoi, pe când altul are nevoie - în orice caz după obiceiul occidental al iubirii rapide - pentru a fi fericit, mai exact spus: pentru a se culca în pripă cu persoana dorită în acel moment, doar de aproximativ 10 minute; poate  că mai are nevoie de un avion personal pentru a zbura rapid până la Roma sau Stockholm - între micul dejun și cafeaua de prânz - sau până la Acapulco, fără ca persoana care e destinată religios sau civil pentru fericirea lui să observe.”

”Lipsa de conștiință te menține sănătos.”

”Doar acela care s-a aflat vreodată într-o situație asemănătoare (a nu putea să schimbi nici un cuvânt unul cu celălalt) poate ști cât de mult înseamnă o pereche de ochi în care poți privi adânc și liber.”

”E important să ne dăm seama că cucerirea unor părți de lume sau a unor lumi nu e în nici un caz o treabă prea simplă. Și oamenii aceia și-au avut problemele, dar pe care au încercat să le rezolve cu temeinicie germană, întocmind acte cu conștiinciozitate germană. Nimic improvizat! Necesitatea firească rămâne necesitate firească și nu se face ca oamenii pe care trebuie să-i execuți, să sosească la destinație deja morți. Asta e o porcărie și trebuie pedepsită ca atare.”   

”[Cumpărătorii de ziare] plătesc și se pun pe citit fleacurile astea înșelătoare, nimicurile astea feudale de prost gust, pe care dacă le citești, simți obligatoria notă de dispreț a autorului lor. Înghit sexul și hașișul, cum înghițeau pe vremuri  poveștile popești, purtând mini sau maxi, așa cum purtaseră odinioară decentele veșminte de călugăriță.”

”Oamenii care dau nume cartierelor care se ridică pe pământul și terenurile lor ajung la o iritare aproape metafizică atunci cînd trebuie să constate că probabil există lucruri care nu pot fi plătite proprietarilor lor în bani.”