 |
| Jean-Michel Basquiat - Irony of the Negro Policeman |
„N-am înțeles niciodată conceptul de oraș înfrățit, însă mereu m-a fascinat. Felul în care se aleg și se curtează aceste orașe gemene, cum li se spune câteodată, îmi pare a ține mai mult de incest decât de adopție. Unele uniri, precum cea a Tel Avivului și a Berlinului... sunt concepute să semnaleze sfârșitul ostilităților și începerea unei ere de pace și prosperitate. Altele sunt nunți sub amenințarea puștii, fiindcă unul din orașe (Atlanta, de pildă) l-a lăsat pe celălalt (Lagos, de pildă) borțos la prima întâlnire ce a scăpat cu violență de sub control acum câteva secole. Unele orașe se mărită pentru bani și prestigiu, altele ca să-și enerveze țările-mamă. Ghici cine vine la cină? Kabul. Când și când două orașe se întâlnesc și se îndrăgostesc reciproc datorită respectului reciproc, dragostei pentru drumeții, furtuni cu fulgere și rock'n-roll clasic.”
„Până și în era noastră de egalitate rasială, când cineva mai alb decât noi, mai bogat decât noi, mai negru decât noi, mai chinez decât noi, mai bun decât noi, mai așa și pe dincolo decât noi apare și ne aruncă cu egalitatea asta în față, ne stârnește nevoia de a face impresie bună, de a ne purta frumos, de a ne băga în pantaloni cămășile, de a ne face temele, de a nu întârzia, de a ne da silința, de a ne dovedi vrednici cu speranța că nu vom fi concediați, arestați ori înghesuiți în camioane și duși la împușcat.”
„Asta-i problema cu istoria, ne place să credem că-i o carte - că putem întoarce foaia și să ne vedem naibii de viitor. Dar istoria nu-i hârtia pe care o tipărești. E o amintire, iar amintirea înseamnă timp, emoții și cântec. Istoria e alcătuită din lucrurile care rămân cu tine.”
