 |
| Johannes Vermeer - The Geographer |
”În istorie, ca și în viața omenească, regretele nu pot îndrepta greșeala unei clipe. O mie de ani nu pot răscumpăra ceea ce s-a pierdut într-un singur ceas.” (Cucerirea Bizanțului, Mahomed, 1453)
”Numai cine a suferit mult, cunoaște bucuria, numai cel supus încercărilor, își poate închipui suprema mulțumire a îzbăvirii, numai el este chemat să vorbească oamenilor despre reînvierea care urmează morții în viață.” (Reînvierea lui Handel, 1741)
”O operă de artă poate fi dată uitării de vremea ei, poate fi interzisă și înmormântată, dar ceea ce are forță elementară învinge până la urmă ceea ce este efemer.”
”Destinul nu iartă unui diletant că a pătruns în mod nepermis, în rândul nemuritorilor”(Geniul unei nopți, Rouget, 1792)
”Ce îngrozitor se răzbună marea secundă, aceea ce se arată atât de rar în viața muritorilor, pe cel care a fost pe nedrept alesul ei și nu a știut să o folosească... Cu dispreț respinge acest moment pe omul șovăielnic: pe cel cutezător îl înalță, însă, ca pe un zeu al pământului, ridicându-l cu brațe de foc, în cerul eroilor.” (Minutul lumii la Waterloo, Grouchy, 1815)
”E-n noi o râvnă-nspre o limpezire,
Și-am vrea mai ne-ntinat, mai sus, misterul,
De care ne legăm cu mulțumire.
Pentr-a ne desluși, ne-ajută cerul.
Credință e! Și eu o simt întreagă.
Când văd în fața mea pe cea mai dragă.” (Elegia de la Marieband, Goethe, 1823)
”Numai cine a suferit mult, cunoaște bucuria, numai cel supus încercărilor, își poate închipui suprema mulțumire a îzbăvirii, numai el este chemat să vorbească oamenilor despre reînvierea care urmează morții în viață.” (Reînvierea lui Handel, 1741)
”O operă de artă poate fi dată uitării de vremea ei, poate fi interzisă și înmormântată, dar ceea ce are forță elementară învinge până la urmă ceea ce este efemer.”
”Destinul nu iartă unui diletant că a pătruns în mod nepermis, în rândul nemuritorilor”(Geniul unei nopți, Rouget, 1792)
”Ce îngrozitor se răzbună marea secundă, aceea ce se arată atât de rar în viața muritorilor, pe cel care a fost pe nedrept alesul ei și nu a știut să o folosească... Cu dispreț respinge acest moment pe omul șovăielnic: pe cel cutezător îl înalță, însă, ca pe un zeu al pământului, ridicându-l cu brațe de foc, în cerul eroilor.” (Minutul lumii la Waterloo, Grouchy, 1815)
”E-n noi o râvnă-nspre o limpezire,
Și-am vrea mai ne-ntinat, mai sus, misterul,
De care ne legăm cu mulțumire.
Pentr-a ne desluși, ne-ajută cerul.
Credință e! Și eu o simt întreagă.
Când văd în fața mea pe cea mai dragă.” (Elegia de la Marieband, Goethe, 1823)
