 |
| Anselm Feuerbach - Banchetul, Platon |
”Dacă zeii dau o mare cinstire virtuţii inspirate de iubire, ei admiră, îndrăgesc şi preţuiesc mai mult devotamentul celui iubit faţă de prietenul care îl iubeşte, decât al celui care iubeşte faţă de prietenul care este iubit.”
”Iubirea reface străvechea specie omenească, tămăduind-o prin contopirea a două ființe. Prin urmare, fiecare dintre noi este o jumătate dintr-un întreg, de vreme ce am fost despicaţi ca nişte limbi de mare, făcându-se doi din unul; de aceea fiecare își caută jumătatea.”
”Nici un zeu nu este preocupat de filosofie și nu dorește să devină învățat, pentru că este un învățat. Neștiutorii nu se ocupă nici ei cu filosofia și nu doresc să devină savanți; ceea ce este supărător este faptul că neștiința, neavând nici frumusețe, nici bunătate, nici știință, crede că le are îndeajuns. Când crezi că nu duci lipsă de ceva, nu ai dorința de a avea acel lucru.”
”Dragostea nu este iubirea de frumusețe, [este] dorința de a crea întru frumusețe.”
”Dacă vreodată viața merită a fi trăită, este în clipa în care omul contemplă frumusețea în sine.”
