”Înainte de a-i aduna pe oameni în fața tribunelor, toți ar trebui să fie familiarizați mai întâi cu o vedere din spate a acestora. Cine a văzut vreodată o tribună din spate și a privit-o bine s-a lămurit din acea clipă și va fi ferit de orice vrăjitorie celebrată aici într-o formă sau alta. Același lucru se poate spune și de vederea din spate a altarelor, dar asta e altă poveste.”:)
”Ce altceva pe această lume, care roman ar putea atinge amploarea epică a unui album de fotografii?”
”Cuvântul [disident] este azi foarte la modă. Se vorbește de spiritul disidenței, de cercuri disidente. Se spune că disidența poate fi chiar interiorizată și atunci se numește: exil interior. Ca să nu mai vorbim de acei bărbați vajnici, care în timpul războiului au primit amendă din partea apărării antiaeriene pentru camuflarea neglijentă a dormitoarelor și acum își zic disidenți, bărbați ai disidenței.”:))
”Te poți da modern, poți șterge toate timpurile și toate distanțele, ca pe urmă să anunți sau să pui pe alții să anunțe că problema spațiu-timp a fost, în sfârșit, rezolvată în cele din urmă. De asemenea, se poate afirma, încă de la început, că astăzi ar fi imposibil să se scrie un roman, ca, mai apoi, făcând pe niznaiul, să dai lovitura și să apari, în sfârșit, drept ultimul romancier posibil. Mi s-a spus chiar că ar face impresie dacă începi prin a susține cu tărie: nu mai există eroi de roman, pentru că nu mai există individualiști, pentru că individualitatea s-a pierdut, pentru că omul este singur, fiecare om e la fel de singur, fără dreptul la o singurătate individuală și formează o masă singuratică, fără nume și fără eroism. S-ar putea ca lucrurile să stea așa și să aibă justețea lor. Dar în ce mă privește pe mine, vreau totuși să stabilesc următoarele: [eu și prietenii mei] suntem niște eroi, eroi complet diferiți, și cu toată prietenia și singurătatea, tot nu suntem o masă fără nume și fără eroism.”
