 |
| Harmonia Macrocosmica - Andreas Cellarius |
”Mereu ne naștem sub un semn greșit, iar ca să rămânem pe lumea asta în mod demn, înseamnă să ne corectăm zi de zi propriul horoscop. Cred că devenim ceea ce tatăl fiecăruia dintre noi ne-a învățat în acei timpi morți, când nu se străduia să ne educe. Ne formăm din niște deșeuri de înțelepciune.”
”Atâta timp cât te absorbi în propriu-ți gol, încă te mai poți gândi că te afli în contact cu acel Unul, dar imediat ce te joci cu condeiul, fie el și electronic, ai și deveni un demiurg, iar cine se apucă să facă o lume, a căzut deja la compromis cu eroarea și răul.”
”Stupiditatea ne înconjoară. Probabil din cauza unui sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă în a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. Orice mare gânditor e stupidul altuia. Stupiditatea unei gândiri e incoerența unei alte gândiri.”
”Lumea e o nebunie benignă, nebunia noastră o face teribilă pentru că pretinde că o interpretează după propriul ei adevăr.”
”Nevoia de a fi îndrăgostit. Unele lucruri le simți venind, nu că te îndrăgostești fiindcă te-ndrăgostești; te îndrăgostești pentru că în acea perioadă aveai disperată nevoie de a te îndrăgosti. În perioadele când ai o poftă nebună de a te îndrăgosti, trebuie să fii atent unde calci; ca și cum ai fi băut un filtru, din acelea care te fac să te îndrăgostești de prima făptură ce-ți iese-n cale. Ar putea fi și un ornitorinc.”
