Isaac Soyer - Employment Agency
„Și mi se pare că viața aglomerată și pestriță a acestui pământ măreț seamănă cu un bâlci. Iată clădirile Bâlciului, magazinele, dughenele, cârciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vând și fac negoț, mănâncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată Bâlciul străvechi, nemuritor, pustiu în astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mâine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, îmbătrânesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicând aripa mare și neagră care fâlfâie deasupra lor, își închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sunt așa de preocupați, încât aproape nu bagă de seamă că încep să se împiedice și să îmbătrânească. Nu-și ridică nicicând ochii spre stelele nemuritoare deasupra Bâlciului nemuritor, nu aud nicicând vocile invariabile ale timpului ce sălăsluiește în sferele înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă în murmurul său glasul cu mii de tonuri ale vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui râu în jurul Bâlciului.”
„Oare nu este adevărat că, în acest mare vis al timpului în care trăim și ne mișcăm, nu există decât un singur lucru cert, și anume că, odată de ce ne-am întâlnit, ne-am vorbit, ne-am cunoscut pentru o clipă, pe când ne urmam traiectoria între două puncte în timp, traiectoria pe care am fost azvârliți, e bine să ne mulțumim cu atât, să ne despățim așa cum ne-am întâlnit, fiecare lăsându-l pe celălalt să meargă singur spre ținta fixată, fiind siguri doar de acest lucru, având nevoie doar de acest lucru - că, în cele din urmă, va veni pentru toți momentul când va fi tăcere, nimic altceva decât tăcere?”
