Etichete

Pagini

05.12.2016

Michel Houellebecq - Harta și teritoriul [The Map and the Territory]

Vincent van Gogh - Harvest at La Crau, with Montmajour in the Backround
„În vreme ce speciilor de animale celor mai nesemnificative le trebuie mii sau milioane de ani ca să dispară, produsele manufacturate sunt șterse de pe fața pământului în câteva zile și nu le este niciodată acordată a doua șansă, ele nu pot decât să îndure, neputincioase, dictatul iresponsabil și fascist al celor care conduc liniile de producție, persoane care, evident, știu mai bine decât oricine ce anume dorește consumatorul, care pretind că sunt în stare să capteze așteptarea pentru nou a consumatorului, dar care în realitate nu fac decât să-i transforme viața într-o căutare istovitoare și disperată, într-o rătăcire nesfârșită printre niște linii mereu modificate.”

„Frumusețea florilor este tristă pentru că florile sunt fragile și hărăzite morții, precum toate lucrurile de pe lume, desigur, dar ele în mod special, și, ca și în cazul animalelor, cadavrul lor nu este decât o parodie grotească a ființei vitale, iar cadavrul lor, ca și acela al animalelor, duhnește.”

„Vocea oamenilor nu se schimbă niciodată, și nici expresia privirii lor. În mijlocul prăbușirii fizice generale la care se rezumă bătrânețea, vocea și privirea mărturisesc într-un mod dureros persistența caracterului, a aspirațiilor, dorințelor, a tot ceea ce alcătuiește personalitatea umană.”

„În divorțurile de tinerețe, existența copiilor, a căror custodie trebuie împărțită și care, orice s-ar spune, sunt destul de iubiți, atenuează adesea violența înfruntării; în divorțurile făcute la bătrânețe, însă, când persistă doar intersele financiare și patrimoniale, sălbăticia luptei nu cunoaște nici o limită.”

„Câinele este un fel de copil definitiv, mai docil și mai cald, un copil rămas la vârsta rațiunii, dar și dincolo de asta, un copil căruia îi vom supraviețui: a accepta să iubești un câine înseamnă a accepta să iubești o ființă care, inevitabil, va fi smulsă de lângă tine.”

„Averea nu-i face fericiți decât pe cei care au cunoscut dintotdeauna o anumită bunăstare, care sunt pregătiți pentru asta din copilărie; atunci când ea pogoară asupra unuia care a cunoscut doar lipsuri, primul sentiment care îl năpădește și pe care îl reprimă uneori, dar numai temporar, până ce acesta ajunge să-l copleșească cu totul, este pur și simplu teama.”