Thomas Pollock Anshutz - Woman Writing At A Table
„Există un munte mare și negru. E stupiditatea umană. Există un grup de oameni care împing un bolovan pe munte în sus. După ce au urcat câțiva metri, apare un război, sau tipul greșit de revoluție, iar bolovanul se rostogolește în jos - nu până la capăt, întotdeauna reușește să se oprească la câțiva centrimetri mai sus de unde a pornit. Așa că grupul de oameni își pune umărul la bolovan și începe să împingă din nou. Între timp, în vârful muntelui stau câțiva oameni mari. Uneori privesc în jos, dau din cap și spun: bun, cei ce rostogolesc bolovanul sunt încă la datorie. Dar între timp noi medităm la natura spațiului sau la cum va fi atunci când lumea se va umple de oameni care nu se urăsc, nu se tem și nu ucid.”
„[Oamenii mari] au știut dintotdeauna, au știut de zeci de mii de ani că a închide un om în carceră îl poate transforma într-un nebun sau un animal. Au știut dintotdeauna că un om speriat de poliție și de proprietarul său e un sclav. Au știut dintotdeauna că un om speriat e crud. Au știut dintotdeauna că violența naște violență. Dar marile mase ale lumii știu asta? Nu. Este sarcina nostră să le-o spunem. Pentru că oamenilor mari nu le pasă. Imaginația lor e deja ocupată cu mijloace de-a coloniza planeta Venus; creează deja, în mințile lor, viziuni ale unei societăți pline de ființe umane libere și nobile. Între timp ființele umane sunt cu zece mii de ani în urma lor, încătușate de frică. Oamenilor mari nu le pasă. Și au dreptate. Pentru că ei știu că noi suntem aici, cei care rostogolesc bolovanul. Știu că noi vom continua să împingem bolovanul în sus, pe pantele abrupte ale unui munte imens, în timp ce ei stau în vârful acelui munte, deja liberi.”
„Proza s-a transformat într-un avanpost al jurnalismului. Citim romane ca să aflăm informații despre zone ale vieții pe care nu le cunoaștem: Nigeria, Africa de Sud, armata americană, o așezare minieră etc. Citim ca să aflăm ce se întâmplă. Doar un roman din cinci sute sau din două mii are calitatea care să-l transforme într-un roman autentic: calitatea filosofică... Majoritatea romanelor, atunci când au un anumit succes, sunt originale în sensul că relatează despre existența unui aspect al societății, despre un anume gen de personaj care nu fusese încă acceptat în conștiința literară generală. Romanul a devenit o funcție a societății fragmentate, a conștiinței fragmentate.”
„Pe oameni nu-i deranjează mesajele imorale. Nu îi deranjează arta care spune că crima e bună, cruzimea e bună, sexul de dragul sexului e bun. Le place asta, dacă mesajul este oarecum voalat. Și le plac mesajele care spun că crima e rea, cruzimea e rea, și dragostea e dragoste pentru că dragostea e dragoste. Ceea ce nu suportă să li se spună este că nimic nu contează, nu suportă lipsa de formă.”
