W. G. Sebald - Austerlitz

Claude Monet - La gare Saint-Lazare

„Nici o persoană cu bun-simț nu poate afirma că-i place o clădire enormă cum este cea a Palatului de Justiție din Bruxelles. În cel mai bun caz am privi respectiva persoană cu surprindere, iar surprinderea e forma premergătoare a groazei; știm, desigur, în sinea noastră, că aceste clădiri supradimensionate aruncă deja umbra distrugerii lor ulterioare, ele fiind concepute încă de la început în perspectiva existenței lor viitoare sub formă de ruine.”

„Nu cred că pricepem legile ce guvernează revenirea trecutului, dar din ce în ce mai mult mi se pare că timpul nu există, ci că există doar diferite încăperi întortochiate și vârâte într-altele după o stereometrie superioară, și între care viii și morții pot circula încolo și-ncoace după bunul lor plac, și cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu-atât mai mult mi se pare că noi, cei ce suntem încă în viață, nu suntem în ochii morților decât niște ființe ireale, ce devenim vizibili doar câteodată, în anumite condiții de lumină și atmosferice.”


„Temperatura corpului moliilor este de treizeci și șase de grade, ca cea a mamiferelor, a delfinilor și a tonilor în plină activitate. Trezeci și șase de grade este un fel indicator esențial, un punct care în natură s-a dovedit a fi întotdeauna optimal, un fel de prag magic. Toată nefericirea oamenilor li se trage de la îndepărtarea lor de la această normă; la un moment dat s-au încălzit, iar acum trăiesc în permanență îmtr-o ușoară stare febrilă.”

„Existența în afara timpului, un mod de existență până de curând valabil în ținuturile înapoiate și uitate ale propriei noastre țări, la fel ca odinioară pe continentele încă neexplorate de peste mări, funcționează în continuare în paralel chiar și într-o metropolă a timpului cum este Londra. Fiindcă e suficientă chiar și numai o doză de nefericire personală, pentru a ne trezi separați de orice trecut sau viitor.”