„Autorii de autobiografii sunt privilegiați: au totdeauna mai multe morți de povestit. La ce bun să scrii despre morți? Moartea celorlalți ne întărește în ideea că viața noastră e prețioasă, importantă, esențială, unică. Morții noștri ne pun în valoare viețile. Le supraviețuim promițându-le că ne vom gândi la ei, ceea ce nu constituie un preț prea ridicat pentru darul pe care ni-l fac, adică permisiunea de a le supraviețui. Bineînțeles că, la întoarcerea de la cimitir, ne simțim prost de mulțumirea pentru care o resimțim că, nici de data aceasta, nu a fost rândul nostru.”
„Față de alte renghiuri pe care vi le joacă, de cum vă dau naștere, părinții vă obligă pe toți, odată și-odată și cu excepția cazului când v-ați prăpădi prematur, să le urmăriți înmormântarea.”
