 |
| August Macke -Elizabeth Gerhardt sewing |
„Omul Mărunt merge prin marele oraș, se suie într-un autobuz, cum mai aleargă oamenii, cum se mai înghesuie mașinile și se opresc și o iau iar din loc. Iar semafoarele sunt roșii și verzi și galbene și sunt zeci de mii de case cu milioane de ferestre și oameni și oameni - și el, Omul Mărunt, nu are nimic decât locuința lui cu două camere, o soție și un copil. Atât.
Poate că e o femeie proastă, care nu știe să chivernisească banii, dar el are numai atât... lui nu i se pare o proastă. Iar în fața lui se află masa cu cele patru picioare, caraghios de lungi, într-acolo trebuie să se ducă, așa îi e hotârât în existența asta ciudată. Nu se poate opune. Nu, firește că n-o face.” „Văzută din afară, o căsnicie pare ceva foarte simplu: doi oameni se căsătoresc și fac copii. Locuiesc împreună, sunt cât se poate de drăguți unul cu celălalt și încearcă să răzbată. camaraderie, dragoste, prietenie, mâncare, băutură, somn, magazin, gospodărie, duminica o excursie, seara, uneori, cinema. Gata! Dar de-aproape întreaga poveste se desface în mii de probleme separate. Căsnicia dispare undeva în fundal.”
„Fetele și bărbații, oricât de diferiți ar fi, au în comun faptul că le place să facă ce fac. Și dacă se prefac că n-o fac cu plăcere, asta înseamnă că au anumite motive ce n-au legătură cu lucrul în sine, poate vor să se căsătorească sau poate că șeful nu privește cu ochi buni așa ceva sau poate că au cine știe ce prostie de idee în minte.”
