 |
| Henry Ossawa Tanner - The Annunciation |
„Credeam că moartea e un fenomen al trupului; acum știu că-i numai o funcție a sufletului - a sufletului celor îndoliați. Nihiliștii afirmă că acesta este sfârșitul; fundamentaliștii, începutul; când, în realitate, nu-i altceva decât mutarea unui chiriaș sau a unei familii dintr-o locuință sau dintr-un oraș.”
„Vorbele nu-s bune la nimic; vorbele nu se potrivesc nici chiar cu ceea ce încearcă ele să zică. Maternitatea a fost inventată de cineva căruia îi trebuia un cuvânt pentru asta. Frica a fost inventată de cineva căruia nu i-a fost niciodată frică; mândria, de cel care nu a avut niciodată mândrie. Trebuie ca noi să ne folosim unul de altul cu ajutorul cuvintelor, ca păienjenii atârnați cu gura de-o grindă, legănându-se și răsucindu-se și niciodată atingând pământul.”
„Rațiunea existenței este să te pregătească pentru moarte.”
„Uneori nu-s așa de sigur care-i ăl de-a căpătat dreptu să spuie când un om e nebun și când nu-i. Uneori cred că nici unu din noi nu-i nebun de tot și nici unu zdravăn de tot, pân' ce cântaru nostru nu-i spune așa ori așa. E ca și cum nu contează ce face omu, cât felu-n care mai toți ăilalți judecă atunci când el face ceva.”
„Nicăierea pe lumea asta plină de păcate un om cinstit și muncitor nu poa' să răzbească. Răzbesc ăi de ține prăvălii pân orașe, făr' s-asude, de trăiește după ăi de-asudă. Mă-ntreb uneori la ce mai muncim. Asta fin' că-i o răsplată pentru noi, acolea, sus, unde ei nu poa' să-și ia cu ei mașinili și altele. Toți oamenii va să fie deopotrivă, acolea și, pe D-zeu' meu, de n-o să ia de la ăi care are și să dea la-ăi de n-are. Da parcă-i cam lungă așteptarea. Rău e că omu tre'
să câștige răsplata faptelor sale drepte, batjocorindu-se pe sine și pe morții săi.”
