„Nu știm deloc ce e lumea și de ce anume depinde existența ei. Legea misterioasă care o face să apară, să crească și să moară este poate înscrisă undeva în univers. Dar știm un singur lucru: pentru ca o lume nouă să se nască, trebuie mai întâi să moară cea veche. Și mai știm că intervalul care le separă poate fi infinit de scurt sau, dimpotrivă, atât de lung, încât oamenii trebuie să învețe de-a lungul mai multor decenii să viețuiască în deznădejde ca să descopere că sunt cu adevărat neputincioși și că, de fapt, nici n-au trăit.”
„Demiurgul nu e totuna cu Creatorul. El nici măcar nu știe că zidește o lume, ci face ceva cu totul omenesc, pune piatră peste piatră, pentru ca în curând creația să-i scape din mâini și să-l depășească, astfel încât dacă n-o distruge el, îl va distruge ea pe el.”
„Își recunoștea înfrângerea și accepta, accepta cu durere absolut disperată prostia acestei lumi.”
„Poate că orice lume e doar umbra deformată a celorlalte, oglindă îndepărtată în care gunoaiele par diamante strălucitoare, poate că nu există de fapt decât o singură lume, din care n-ai cum să fugi, căci liniile înșelătoare ale drumurilor se întorc mereu.”
Grant D. Wood - The Birthplace of Herbert Hoover, West Branch, Iowa
„Ca să îmbătrânească, femeia are nevoie de un cadru anume, cu lumini, cu butaforie, catifea neagră, copii, în mijlocul cărora să încărunțească și să se lăcomească la mâncare; are nevoie de dragoste și protecție, de un soț liniștit și nepretențios, sau de și mai liniștitorul și mai puțin pretențiosul săi testament, cu bani depuși la bancă. Femeia care îmbătrânește singură e un deșeu nerecuperabil, o zbârcitură obscenă, dacă nu e înconjurată de o suită de hodorogi care să-i mormăie și să-i trăncănească despre toate bolile ei, oblojindu-i părțile dureroase.”
„Gradul insultei este invers proporțional cu inteligența și simțul de securitate. „Pui de cățea” este o insultă numai pentru un om care nu e absolut sigur de maică-sa.”
„Fiecare ia dintr-o povestire ceea ce-i convine, sau ceea ce e în stare să ia, și transfomă, astfel, povestirea după măsura lui. Unii culeg firimituri, aruncând restul, alții cern povestea prin sita prejudecăților lor, alții o colorează cu propria lor încântare. Pentru ca un cititor să se simtă în largul lui, povestea trebuie să-i ofere câteva puncte de contact. Numai atunci va putea accepta miracolul.”
„Omul se obișnuiește cu orice. Cu măcelul, cu meseria de cioclu, sau chiar cu aceea de călău; dacă te-ai obișnuit, probabil că roata de tortură și cleștii ți se par niște unelte ca oricare altele.”
„Sfaturile nu le dorești decât în măsura în care concid cu ceea ce erai hotărât să întreprinzi.”
„Oricât de golan ar ajunge un individ, o să-ți fabrice la minut o teorie care să-i explice golănia.”
„Dacă un anumit soi de individ află că ai procedat cinstit într-o împrejurare, caută să afle ce pornire necinstită a provocat acest acces de onestitate. Întrebarea „oare ce câștigă el din afacerea asta?” trebuie să fie adânc înrădăcinată la oamenii care își joacă propria viață pe o singură carte, ca la pocher.”
„Pentru mine e un mister cum pot trăi oamenii printre rahaturile trecutului. Toate sunt mânjite cu ceva, toate au fost deja considerate drept frumoase de către alți oameni. Antichitățile duhnesc. Sute de ochi, care sunt demult putreziți, s-au uitat la ele. Chestia asta e suportabilă doar dacă și pe dedesubt ești tot o prăvălie de vechituri.” „Sunt lucruri pe care omul trebuie să le refuze, chiar dacă sunt posibile. Acum că trecuse de patruzeci de ani, n-o să mai devină pianist, n-o să mai învețe japoneza, știa cu siguranță și, în același timp, această certitudine îi dădea un sentiment de tristețe, ca și cum viața începuse în cele din urmă să-și contureze clar limitele și, din această cauză, moartea devenea vizibilă: nu e adevărat că totul e posibil. Totul fusese poate posibil, dar acum nu mai era așa. Erai ceea ce, poate nu dinadins, aleseseși să fii, iar el era cineva [care nu putea să facă multe].” „Negustorul de vechituri e un om căruia îi place totul. Viața e prea scurtă pentru asta. Condition humaine nu permite așa ceva. Poți considera un lucru ca fiind frumos numai dacă știi cu adevărat ceva despre el. Neglijență, lipsă de atenție, lipsă de cunoaștere reală a unui domeniu, partea mocirloasă a diletantismului. Cea de-a doua jumătate a sec. 20. Multe șanse pentru toată lumea. Mulți oameni știu mai puțin despre mai multe. Răspândirea cunoașterii pe o suprafață cât mai mare.” „O parte a procesului de îmbătrânire este refuzul de a produce noi amintiri.” „Ce specie ciudată mai sunt și oamenii totuși, fiindcă, indiferent cum, este nevoie întotdeauna de mijlocirea unor obiecte, lucruri create, care trebuie să ușureze trecerea către tărâmurile crepusculare ale cerului.”
„Pecetea morții e una singură și pentru cei ce vor ucide și pentru cei ce vor fi uciși.”(Aprilie sulberat)
„Încă din timpuri imemoriale, întâmplările omenești se împart în două categorii: unele care-i unesc pe oameni și altele care-i despart. Primele se petrec în piețe și târguri, la răspântii și hanuri. Celelalte, din contră, ne mistuie pe fiecare dintre noi în singurătate.” (Cine a adus-o pe Doruntina)
„Dragostea vine atunci când femeia are libertatea de a privi lumea și, dintre toate ființele și lucrurile din jur, ea te alege pe tine.” (Mesagerul tristeții)
„În numeroșii ani pe care guvernatorul îi petrecuse muncind din greu să civilizeze diferite regiuni din Africa, învățase o seamă de lucruri. Unul dintre ele era că un guvernator de district nu trebuia niciodată să ia parte la asemenea activități mărunte și nedemne precum coborârea unui mort din copac... Va insista asupra acestui lucru în cartea pe care o va scrie... Ar putea să scrie un capitol despre acest subiect. Poate nu chiar un capitol, dar un paragraf consistent în mod sigur. Erau atât de multe subiecte, și trebuia să dea dovadă de fermitate și să excludă detaliile. Cartea avea să se numească Pacificarea triburilor primitive din bazinul de jos al Nigerului.”
„Nu există poveste care să nu fie adevărată. Lumea nu are sfârșit, și ceea ce noi considerăm bun, pentru alții e un lucru dezgustător.”
„Cunoasteți cu toții sălbatica melancolie care ne copleșește cînd ne amintim de vremurile fericite. Au apus irevocabil și suntem despărțiți de ele mai amenințător decât prin toate depărtările... Și încă mai dulce e amintirea anilor noștri solari și selenari, atunci când ceea ce le-a pus capăt a fost o grozavie venită pe neașteptate. Abia atunci ne dăm seama ce fericire e pentru noi oamenii însuși faptul de a ne duce viața în micile noastre obști, sub un acoperiș pașnic, stând la taifas și urându-ne cu afecțiune bună dimineața și noapte bună. Ah, întotdeauna prea tarziu pricepem că prin chiar lucrurile aceastea cornul abundenței s-a și revărsat din plin peste noi.” „Există perioade de decădere, în care forma imprimată intim vieții se spulberă. Când trecem printr-o asemenea perioadă, ne bălăbănim încolo și-ncoace ca niște ființe lipsite de echilibru. Din bucurii tulburi ne scufundăm în dureri tulburi, iar conștiința unei frustrări, care nu ne părăsește niciodată, reflectă mai ademenitor viitorul și trecutul. Și astfel ne rotim în vremuri apuse ori în utopii îndepărtate, iar clipa prezentă se irosește în van.”
„Un indiciu al vremurilor bune stă în aceea că atunci puterea spiritului acționează pe față și în orice împrejurare.”
„Când ne facem iluzia că într-o zi vom putea să zburăm, saltul stângaci e pentru noi mai de preț decât mersul lipsit de nesiguranță pe un drum bătătorit.”
„Omul simte instinctiv impulsul să reconstituie creațiunea prin mijlocirea spiritului său înzestrat cu atât de puțină putere, la fel cum păsările sunt conduse de instinctul de a-și dura cuiburi.”
„Inhibiția nu crește așa, tam-nisam în copaci - formarea în numai câțiva ani a unui om cu adevărat obedient și meschin cere răbdare, cere putere de concentrare, cere un părinte devotat, dispus la sacrificiul de sine, și un copilaș harnic și atent.”
„În fața acestei vieți absurde există trei atitudini posibile. Mai întâi atitudinea mulțimii, care refuză pur și simplu să vadă că viața este o glumă. Aceștia nu râd de ea, ci muncesc, adună, mestecă, defechează, se împerechează, se reproduc, îmbătrânesc și mor ca niște boi înjugați la căruță, idioți așa cum au trăit. Aceasta este marea majoritate. Apoi sunt cei care știu că viața este o glumă și care au curajul să râdă de ea. Și mai sunt cei care știu că viața este o glumă, dar care suferă din această cauză.”
„Războiul total înseamnă și: că civilul nu există, iar între copilul evreu gazat și copilul german mort sub bombele incendiare, nu-i decât o diferență de mijloace; acestea două morți erau la fel de inutile, nici una din ele nu a scurtat războiul nici măcar cu o secundă, însă, în ambele cazuri, omul sau oamenii care i-au ucis credeau că este just și necesar. Ceea ce rămâne adevărat chiar dacă se face distincție în mod artificial între război și genocid, genocidul nu există în afară războiului, și că, întocmai precum războiul, este vorba de un fenomen colectiv: genocidul modern este un proces care se aplică maselor de către mase, pentru mase.”
„Lucrul pe care nu reușeam să-l cuprind cu mintea: prăpastia, inadecvarea absolută între ușurința cu care se poate ucide și marea dificultate ce trebuie să fie faptul de a muri. Pentru noi, era o altă zi murdară de lucru; pentru ei, sfârșitul la toate.”
„Dacă îngrozitoarele masacre din Est dovedesc un lucru, atunci acesta este, paradoxal, înspăimântătoarea, inalterabila solidaritate a omenirii... Totul demonstra că celălalt există, există ca altă ființă, ca ființă umană, și că nici o voință, nici o ideologie, nici o cantitate de prostie și de alcool nu poate rupe acestă legătură, una indestructibilă.”
„Oricare i-ar fi atitudinea sau ideologia, spectatorul nu poate prinde niciodată experiența trecerii în neființă. Dar această ruptură nu există decât pentru cel care privește. Fiindcă numai el poate discerne ambele laturi. E o problemă doar pentru cei vii.”
„Imensul avantaj al celor ce se numesc tari asupra celor slabi este că atât unii, cât și ceilalți sunt roși de angoasă, de teamă, de îndoială, numai că oamenii slabi o știu și suferă, pe când ceilalți nu văd asta și, pentru a întări și mai mult zidul care îi protejează de acest vid fără fund, se întorc împotriva celor a căror fragilitate prea vizibilă le amenință fragila siguranță. În felul acesta cei slabi îi amenință pe cei tari și își atrag asupră-le violența și moartea care îi lovesc fără îndurare. Și abia când violența oarbă și irezitibilă îi lovește la rândul ei pe cei tari zidul certitudinii lor se crapă, abia atunci atunci își dau seama ce îi așteaptă și sunt terminați.”
„A privi angajează în aceeași măsură reasponsabilitatea ca și a face.”
„Orice dragoste adevărată este în mod ineluctabil indreptată spre moarte, și nu ține cont, în dorința sa, de mizeria trupurilor. Căci omul a luat faptele brute și fără urmări date oricărei creaturi sexuate și a construit un imaginar fără limite, tulbure și profund, erotismul care, mai mult decât orice, îl diferențiază de animale, făcând la fel și cu ideea de moarte, însă acest imaginar nu are nume, în mod curios. Tocmai aceste plăsmuiri ale imaginației, aceste jocuri cu bântuiri întoarse pe toate fețele, iar nu lucrul în sine, reprezintă motoarele neînfrânate ale setei noastre de viață, de știință, de sfâșiere lăuntrică.”
Max Ernst - Two children are threatened by a nightgale
„Există un soi de oameni care se gândesc atât de mult la lumea cealaltă, încât n-ajung niciodată să învețe cum să trăiască în lumea asta. Uneori Biblia în mâna cuiva poate fi mai dăunătoare decât o sticlă de whisky în mână.”
„Oamenilor nu le place să aibă de-a face cu unul care le arată că știe mai multe decât ei. Asta-i scoate din fire. Ca sa-i schimbi, nu-i destul să le vorbești corect, trebuie ca ei singuri să vrea să învețe, iar dacă nu vor, mai bine ține-ți gura sau vorbește ca ei.”
„Oamenii nu s-au născut egali în sensul în care vor să-l acrediteze unii; există oameni mai inteligenți ca alții, există oameni care au mai multe posibilități fiindcă s-au născut cu ele, există oameni care câștigă mai mulți bani decât alții, există femei care fac prăjituri mai gustoase decât altele - pentru simplul motiv că unii sunt înzestrați din naștere cu talente care depășesc nivelul normal al majorității oamenilor.
Există însă în această țară un anume fel în care toți oamenii se nasc și rămân egali, există o instituție umană care face din cel mai sărman egalul unui Rockefeller... Această instituție este Curtea. Ea poate fi Curtea Supremă de Justiție sau ultimul tribunal din țară.”
„O rezolvare cu adevărat corectă e cea care are o formă absolut perfectă, bazată pe un echilibru armonios. Există o mulțime de rezolvări care, deși nu sunt greșite, nu au nici o eleganță sau sunt contraintuitive. Nimeni nu poate exprima în cuvinte frumusețea matematicii, așa cum nimeni nu poate explica de ce stelele sunt frumoase.”
„Ordinea matematică e frumoasă tocmai pentru că nu e de folos în viața de zi cu zi. Viața nu devine mai simplă și nici nu te vei îmbogăți numai pentru că știi ceva despre numerele prime. Desigur, există și multe descoperiri matematice care, oricât de abstracte ar părea, au aplicații practice... Singurul scop al matematicii este descoperirea Adevărului.”
„Adevărurile eterne sunt invizibile și nu au legătură nici cu lucrurile materiale, nici cu fenomenele naturale și nici măcar cu emoțiile noastre. Matematica este singura care le poate exprima și ni le poate revela, și nimeni și nimic nu-i poate sta în cale.”
„Cerurile nu sunt umane, dar există ceva mai uman decât cerurile, compătimirea și dragostea.”
„Toți muncesc, sunt bronzați și nu sunt deloc cutremurați, nu sunt mișcați de faptul că în concediu vor merge în Helada, fără a știi nimic despre Aristotel, Platon și Goethe, urmaș al Greciei antice. Ei muncesc în liniște, smulg inima cărților și aruncă spaimă și groază peste paginile mototolite, așezate pe banda rulantă. O fac în liniște, cu indiferență, fără să știe ce înseamnă de fapt o carte.”
„Trupul omenesc nu e altceva decât o clepsidră, ceea ce este jos este și sus și ceea ce este sus este jos, două triunghiuri îmbinate, însemnul de pe sigiul regelui Solomon, proporția dintre cartea tinereții sale, Cântarea Cântărilor, și rezultatul gândurilor sale de bătrân, deșertăciunea deșertăciunilor, Cartea Pildelor.”
„Să evadezi într-un film nu seamănă cu a evada într-o carte. Cărțile te forțează să le dai și tu ceva, să-ți exersezi inteligența și imaginația, însă poți să urmărești un film, și chiar să-ți placă, într-o pasivitate absentă.”
„Într-un anumit moment sau altul, fiecare familie trăiește evenimente extraordinare - crime oribile, potopuri și inundații, accidente bizare, întâmplări miraculos de norocoase, și nu există familie pe lumea asta fără secrete și ascunzișuri, cufere întregi pline de lucruri dorite, care te-ar lăsa cu gura căscată dacă și-ar deschide vreodată capacul.”
„Înfige o lopată aproape oriunde în pământ și va ieși la lumină un lucru oribil. E bine pentru comerț, facem avere din oase; fără ele n-ar exista povești.”
„Orice viață e un morman de gunoi chiar în timp ce e trăită, și cu atât mai mult după aceea. Numai un morman de gunoi, unul surprinzător de mic: când ai făcut curat după cei morți, știi ce puțini saci verzi de plastic de gunoi este probabil să ocupi tu însuți la rândul tău.”
„Despărțirile pot fi zguduitoare, dar întoarcerile sunt cu siguranță mai rele. Carnea solidă nu poate fi niciodată la înălțimea umbrei strălucitoare aruncate de absența ei. Timpul și distanța estompează contururile; apoi, dintr-odată, cel iubit s-a întors, și e amiază cu lumina ei nemiloasă și fiecare coș și por și rid și fir de păr țepos se văd clar.”
„Oare de ce dorim atât de mult să ne comemorăm? Chiar și în timp ce încă suntem în viață. Dorim să ne afirmăm cu putere existența, ca niște câini care se ușurează pe hidranții de incendiu. Ne expunem la vedere fotografiile înrămate, diplomele de pergament, cupele argintate; ne înscriem monograma pe lenjerie, ne scrijelim numele pe copaci, le mâzgălim pe pereții toaletelor publice. O facem din același impuls... Vrem un martor, cel puțin. Nu suportăm ideea ca glasurile noastre să amuțească în cele din urmă, ca un radio care se oprește.”
„După un anumit moment, ravagiile experienței se anulează; odată cu înaintarea în vârstă câștigăm în candoare, cel puțin în mintea altora. [Ceilalți cînd se uită văd un bătrân anost, și prin urmare nevinovat.]”
„Ingratitudinea egoistă este armura celor tineri. Cei bătrâni le doresc numai bine, dar le doresc și răul; le-ar plăcea să-i devoreze și să le absoarbă vitalitatea și să rămână nemuritori. Fără protecția usurzeniei și frivolității, toți copiii ar fi zdrobiți de trecut - trecutul altora, pus pe umerii lor. Egoismul este grația lor salvatoare. Până la un punct, desigur.”
„Nu percepea decât asprimea copacului, așa cum sesiza numai josnicia oamenilor. Chiar dacă nu avea nici un strop de josnicie în suflet, o cunoștea foarte bine. Nu o învățase, o știa... Cunoscuse patima înainte să o simtă. Acesta era neajunsul. Cu mintea, cunoștea totul și respingea cu groază experiența reală. Își dorea să fie doar un om neînsemnat, pierdut în mulțime, dar fără a fi conștient de secretul propriei mediocrități.”
„Lumina și întunericul sunt una. Trebuie să înțelegi întunericul... Caută întunericul, începutul, adâncurile. Când vei ajunge în adâncul adâncurilor, vei găsi lumina în toată strălucirea ei, în propriile mâini, alături de tine. Asta înseamnă să devii om.”
„Când pornești pe un drum te pândesc și pericole. Ori ai puterea să le înfrunți, ori te întorci în turmă ca un miel supus. Dar chiar și așa, când te întorci, ceilalți te ocolesc de parcă ai avea râie. Nu-ți mai rămân decât două căi de scăpare: ori înveți să suporți oprobiul, ori îți pui capăt zilelor.”
„Familiile sunt pentru mine precum calculele, prea multe variabile, prea multe paranteze, prea multe ridicări la putere, toate complicațiile alea și obligația permanentă de a fi în legătură cu fiecare dintre membrii familiei, tot timpul, zi și noapte, chiar și în somn. Este ca și cum ai fi conectat fără încetare la un aparat cu electroșocuri, e ca și cum ai trăi tot timpul sub amenințarea unui fulger.”
„Te desparți de tine însuți înainte de a începe să o facă cei din jurul tău, atenuând în felul acesta lovitura care în cele din urmă vine oricum.”
„Sunt țări care există fără ca cineva să-și dorească mereu ca ele să fie.”
„Orice mângâiere conține înlăuntrul ei și o lovitură.”
„Mii de minute și ore și zile, milioane de fapte, nenumărate acțiuni și încercări și greșeli și cuvinte și gânduri, toate pentru a face un om pe această lume.”
„Atunci când ești în pragul isteriei și-ai adunat atâta spaimă și violență în suflet, încât cu greu te abții să nu explodezi nu poți părea onest și calm decât mințind cu nerușinare.”
„Ideea este că nimic nu-ți este de ajutor. Nu există nici un sistem care să atenueze nedreptatea lucrurilor. Justiția este doar o vorbă-n vânt. Da, îi pedepsește pe cel care fură o găină, dar marile ticăloșii nu pot fi cuprinse în catastifele ei pentru că identificarea și capturarea vinovaților ar dărâma întreaga structură a așa-zisei civilizații. Vinovații nu vor plăti niciodată pentru crimele ce au loc în urma negocierilor sinistre dintre națiuni, pentru crimele petrecute fără martori în spațiul intim dintre două popoare. Pentru astfel de crime nu plătește niciodată nici un vinovat. Nu există nici o religie și nici un guvern în stare să despovăreze iadul.”
„O nouă limbă te ajută să te distanțezi de lume și să-ți păstrezi inima intactă.”
„Ce speranțe uimitoare are publicul: întotdeauna refuză să creadă că iubirea nu există.”
„În viața asta trebuie să știi să-ți pui zăbală gândurilor dacă vrei să rămâi intact, ori vina și mila îți vor răpi tot ce ai, chiar și pe tine însuți.”
„Viața e frumoasă când știm s-o iubim; dar ca să fim fericiți trebuie să ieșim din cercul propriului nostru eu. E de ajuns să trăim puțin alături de ceilalți, să comparăm fericirea noastră cu durerea altuia, durerea nostră cu fericirea altuia, și să încercăm să cunoaștem, să luptăm, să trăim în strânsă legătură cu natura, să o admirăm când e frumoasă, să i ne împotrivim când e rea, și să ne simțim mândri că suntem oameni, fericiți că suntem sănătoși, mulțumiți că suntem folositori, nouă și celorlalți.”
„Aproape întotdeauna femeia și bărbatul se unesc împinși de o dorință păcătoasă, fără să-și dea seama de ceea ce fac. Și când s-au săturat de păcatul lor, devin dușmani.”
„Unul care are curajul să fure sau să ucidă, are curajul să meargă înainte, chiar dacă în fața lui vede închisoarea. Sunt oameni care după ce au comis crima și au ispășit pedeapsa devin și mai îndârjiți, și mai hotărâți ca înainte: hotărâți să înfrângă orice obstacol care i-ar împiedica să trăiască potrivit instinctului și dorinței lor.”
Mikhail Nesterov - Thinker: Portrait of philosopher Ivan Ilyin
„Un război nu omoară numai câteva sute de mii de tineri. Ucide ceva în nația care duce războiul, ceva care nu se mai poate recupera. Și dacă o nație trece prin destule războaie, foarte curând nu mai rămâne altceva decât fiara, bestia pe care erudiții au ridicat-o din mocirlă.”
„Natura Universității:
Un mare tezaur, o bibliotecă sau casă de toleranță unde omul vine și alege ceva ce îl întregește, unde toți muncesc pentru binele comun ca niște albinuțe în același stup. Adevărul, Binele, Frumosul. Sunt la o aruncătură de băț; sunt în următoarea carte, cea pe care n-ai citit-o încă, sau în următorul raft, cel la care n-ai ajuns. Dar o să ajungi la el într-o bună zi. Și atunci - când o să ajungi...
Este un instument al binelui - pentru lumea întreagă. Un fel de leac spiritual care este administrat în fiecare toamnă plozilor ca să mai treacă peste o iarnă.
Un sanatoriu, o casă de odihnă pentru infirmi, bătrâni, nenulțumiți și incompetenți.”
„Toate lucrurile, chiar și învățătura care face posibilă orice înțelegere, sunt goale și inutile și în final se reduc la un vid pe care, orice am face, nu-l putem schimba.”
„Persoana pe care o iubești prima nu e tot aceea pe care o iubești până la final, iar iubirea nu e un țel, ci un proces prin care o persoană încearcă să o cunoască pe alta.”
„Modul în care suntem obișnuți să privim natura experiențelor noastre ne determină propriile așteptări.”
Fr. David Caspar - Man and Woman Contemplating the Moon
„Lacrimile lumii sunt imuabile. Pentru fiecare om care începe să plângă, un altul, undeva, se oprește din plâns. La fel se întâmplă și cu plânsul. Deci, să nu vorbim de rău epoca. Nu e deloc mai nenorocită decât cele dinaintea ei. Și nici de bine să n-o vorbim. Să nu mai vorbim deloc de ea.”
„Să fi dormit eu, în timp ce toți ceilalți sufereau? Și în clipa asta dorm, oare? Mâine, când o să mă trezesc, ce-o să spun despre ziua de azi?... Călare pe un mormânt și naștere grea. Din fundul gropii, visător, groparul pune lanțuri și cătușe. Avem timp să îmbătrânim. Văzduhul e plin de țipetele noastre. Dar obișnuința e o mare surdină. Și pe mine mă privește un altul, zicându-și: doarme, nu știe, să doarmă.”
„Sunt ființe care au geniul singurărății, nu se pricep să rețină pe nimeni lângă ele. Și apoi se vorbește mereu despre diferența de vârstă. Înfățișarea nu contează. Ridurile apar în suflet.”
„Oamenii cei mai enigmatici sunt cei care n-au mare lucru de spus.”
„Viața e plină întotdeauna de zgomot și de nenumărați figuranți, dar la sfârșit îți dai seama că n-au fost decât patru sau cinci actori și că piesa s-a jucat în secret, îndărătul atâtor lovituri de teatru inutile... E foarte greu să trăiești și aproape imposibil să rămâi cinstit.”
„Dragostea e un accident înfiorător. Ești norocos dacă scapi cu mâinile și picioarele întregi. Și cu mâinile și cu picioarele nu faci mare lucru, micile treburi de furnică pe care ni le impune viața. Dar când cauți veșnic iubirea, ajungi mereu și mereu în același deșert.”
„Hotărât lucru, viața e ireală. Mai întâi, e lipsită de formă: nimeni nu e sigur de textul său și toată lumea ratează intrarea. N-ar trebui ieșit niciodată din teatre! Sunt singurele locuri din lume unde aventura umană are un sens. Cum pui piciorul afară, dai de pustiu - de haos.”
„Actorul este în primul rând cinva care este urcat pe ceva - fie și pe-un butoi. Întrebați-i pe politicieni, care se pricep la comedie - cum au un cuvânt de spus la o întrunire - hop! s-au și cocoțat!”
„Fiecare se află într-o colivie. Și nu-i cunoaște pe ceilalți decât prin ideea pe care și-o face despre ei. Ceilalți... ce lucru de neînțeles! Adevărata plăcere, aceea la care trebuie să fi visat atâția oameni - ar fi să te afli acolo, înțepenit în coșciug, dar nu cu desăvârșire mort - pentru ai asculta pe acești necunoscuți împreună cu care ai trăit.”
„Bărbații te încurajează să te sprijini cu cu toată greutatea pe ei, ca foarte repede, când tocmai ai început să simți cât de ușor și de frumos poate fi, să-i vezi că se apucă să-ți studieze cicatricele, după care ajung să facă exact ce nu trebuie: îți pun copiii pe fugă și îți demolează casa.”
„Cântând cântece de dragoste pentru domnul Moartea, îi zdrobeau capul. Dar mai mult decât orice, stârpeau flirtul numit Viață, fiindcă îi silea să meargă mai departe. Făcându-i să creadă că merită să mai trăiască pentru a vedea următorul răsărit de soare; că așteptând încă un pic totul se va rezolva. Doar când ea, viața, va fi moartă vor fi și ei siguranță. Cei care reușiseră - aceia care fuseseră acolo suficienți ani încât să fi ajuns s-o schilodească, s-o mutileze, ba chiar s-o îngroape - îi pândeau pe ceilalți care erau încă sub vraja ei, sperând, amintindu-și și privind înapoi... Ca om, n-ai decât să-ți riști viața, dar pe semenii tăi lasă-i în pace.”
„Îți alegeai cea mai micuță stea de pe cer care să fie a ta, te culcai cu capul sucit ca s-o vezi pe iubita deasupra buzei tranșeei, înainte de a adormi. Orice lucru mai mare nu era bun de iubit. O femeie, un copil, un frate - o dragoste mare ca asta te-ar fi spintecat în două. Să ajungi într-un loc unde să poți iubi orice ai tu chef să iubești - nu să ai nevoie de permisiune pentru a dori ceva - ei bine, aste era libertatea.”
„Oamenii albi nutreau convingerea că, indiferent de maniere, sub fiecare piele de negru era o junglă. Cu cât oamenii de culoare consumau mai multă energie pentru a încerca să-i convingă cât de amabili erau ei, de deștepți, de afectuoși, cât de umani, cu cât se zbăteau să-i încedințeze pe albi de ceea cioroii considerau că nici nu trebuia pus la îndoială, cu atât jungla lor lăuntrică devenea mai adâncă, mai încâlcită. Dar nu era jungla pe care negrii o aduceau cu ei din celălalt loc (unde viața merita trăită). Ci era jungla pe care oamenii albi o sădeau în ei. Și jungla asta creștea. Se întindea. În, prin și după viață, ea se întindea, până îi năpădea pe albii care o creaseră. Îi atingea pe fiecare în parte. Îi transforma. Îi făcea sângeroși, proști, mai răi decât ar fi vrut ei să fie, într-atât de înspăimântați erau de jungla pe care o creaseră.”
„Există o singurătate ce poate fi legănată. Cu brațele strâns peste genunchi, ținând tare, ținând bine, această mișcare, spre deosebire de balansul unei corăbii, dezmiadă și închide în sine omul. Îl împachetează frumos ca o piele. Pe urmă, există o singurătate care bântuie. Niciun legănat n-o poate ține locului. E vie, e de capul ei. Se răspândește uscată ca foșnetele picioarele plecând care pare că vin de departe.”
„Oamenii își închipuie că sunt niște minunății în tot ceea ce fac, în tot ceea ce sunt. Își atribuie importanță... Și atunci, dacă ar mai trebui pe deasupra să le înghiți și povestirea viselor, n-am mai isprăvi niciodată.”
„[Sunt oameni] care numai ce au plecat și abia de mi-i amintesc. Totuși există, merită fără îndoaială să existe. Nu se vor mai întoarce niciodată să rătăcească prin labirintul memoriei mele. Sunt vise care se desfășoară ca niște incidente fără importanță, asemenea lucruri nu s-ar reține din starea de veghe și totuși ele interesează când le surprinzi dimineața înghesuindu-se de-a valma la ușa pleoapelor. Poate i-am visat? ”
„Pescarii cu undița sunt niște maniaci sadici. Au o reputație uzurpată de filozofi de treabă.”
„Când ai ceva de spus care va ului pe cineva, și îl spui, și rezultatul e cel așteptat, ai probabil un moment de putere care te unge pe suflet.” (Mobilă de familie)
„Bătălia dintre propovednicii Facerii și fiii lui Darwin pentru sufletul unei generații mișele.
Pe malul lacului Huron stătea
Un templu plin de-nvățătură,
Și mulți neghiobi cu ochi bovini venea
S-asculte niște șmecheri buni de gură.
Iar rege peste moftangii era un ins preablând,
Cu-un rânjet larg și cu virtuți - pomelnic,
O secătură care-n cap avea un singur gând:
Să-i sperie pe toți cât mai temeinic.” (Consolarea)
„A vorbi despre probleme înseamnă a căuta, sau a spera să găsești, soluții. Și asta nu este interesant, nu indică o atitudine interesantă față de viață, ci mai curând o veșnică așteptare, superficială și obositoare.” (Casa cu grinzi de lemn)
„Omul Mărunt merge prin marele oraș, se suie într-un autobuz, cum mai aleargă oamenii, cum se mai înghesuie mașinile și se opresc și o iau iar din loc. Iar semafoarele sunt roșii și verzi și galbene și sunt zeci de mii de case cu milioane de ferestre și oameni și oameni - și el, Omul Mărunt, nu are nimic decât locuința lui cu două camere, o soție și un copil. Atât.
Poate că e o femeie proastă, care nu știe să chivernisească banii, dar el are numai atât... lui nu i se pare o proastă. Iar în fața lui se află masa cu cele patru picioare, caraghios de lungi, într-acolo trebuie să se ducă, așa îi e hotârât în existența asta ciudată. Nu se poate opune. Nu, firește că n-o face.” „Văzută din afară, o căsnicie pare ceva foarte simplu: doi oameni se căsătoresc și fac copii. Locuiesc împreună, sunt cât se poate de drăguți unul cu celălalt și încearcă să răzbată. camaraderie, dragoste, prietenie, mâncare, băutură, somn, magazin, gospodărie, duminica o excursie, seara, uneori, cinema. Gata! Dar de-aproape întreaga poveste se desface în mii de probleme separate. Căsnicia dispare undeva în fundal.”
„Fetele și bărbații, oricât de diferiți ar fi, au în comun faptul că le place să facă ce fac. Și dacă se prefac că n-o fac cu plăcere, asta înseamnă că au anumite motive ce n-au legătură cu lucrul în sine, poate vor să se căsătorească sau poate că șeful nu privește cu ochi buni așa ceva sau poate că au cine știe ce prostie de idee în minte.”
Ogorul „În fața urgiei cerului, toți muritorii sunt pe o formă.”
Feciorii
„Femeile care plâng pot fi împărțite în trei neamuri. Cele care încep să se vaiete în gura mare și lacrimile le curg nestăvilite în lungul obrazului. Acestea sunt femeile care bocesc. Vin apoi cele care se vaită în gura mare, dar nici o lacrimă nu le scapă dintre pleoape. Acestea sunt femeile despre care se spune că zbiară. La urmă cele al căror glas nu se aude niciodată, numai lacrimile le izvorăsc nesecate și despre acestea se poate spune că plâng.”
Casa învrăjbită
„Nimeni nu e în stare să vadă întregul adevăr. S-a spus întotdeauna că fiecare dintre noi vede ceea ce caută anume să vadă. Constructorii se uită la terenurile dimprejurul lor și se gândesc la clădiri, iar pictorii la culori. Preotul nu poate vedea decât oamenii care au nevoie să fie ajutați și e firesc să vadă mai de aproape pe cei care au nevoie de ajutorul lui.”
„Idealismul și entuziasmul nu sunt același lucru. Entuziasmul poate fi numai de ordin fizic - tinerețea și forța fizică produc înveselirea trupului. Idealismul însă poate să trăiască chiar atunci când trupul îmbătrânește și se frânge, deoarece aceasta este calitatea esențială a sufletului care-l posedă.”
