 |
| Two sisters - August A. Jerndorff |
„Înfige o lopată aproape oriunde în pământ și va ieși la lumină un lucru oribil. E bine pentru comerț, facem avere din oase; fără ele n-ar exista povești.”
„Orice viață e un morman de gunoi chiar în timp ce e trăită, și cu atât mai mult după aceea. Numai un morman de gunoi, unul surprinzător de mic: când ai făcut curat după cei morți, știi ce puțini saci verzi de plastic de gunoi este probabil să ocupi tu însuți la rândul tău.”
„Despărțirile pot fi zguduitoare, dar întoarcerile sunt cu siguranță mai rele. Carnea solidă nu poate fi niciodată la înălțimea umbrei strălucitoare aruncate de absența ei. Timpul și distanța estompează contururile; apoi, dintr-odată, cel iubit s-a întors, și e amiază cu lumina ei nemiloasă și fiecare coș și por și rid și fir de păr țepos se văd clar.”
„Oare de ce dorim atât de mult să ne comemorăm? Chiar și în timp ce încă suntem în viață. Dorim să ne afirmăm cu putere existența, ca niște câini care se ușurează pe hidranții de incendiu. Ne expunem la vedere fotografiile înrămate, diplomele de pergament, cupele argintate; ne înscriem monograma pe lenjerie, ne scrijelim numele pe copaci, le mâzgălim pe pereții toaletelor publice. O facem din același impuls... Vrem un martor, cel puțin. Nu suportăm ideea ca glasurile noastre să amuțească în cele din urmă, ca un radio care se oprește.”
„După un anumit moment, ravagiile experienței se anulează; odată cu înaintarea în vârstă câștigăm în candoare, cel puțin în mintea altora. [Ceilalți cînd se uită văd un bătrân anost, și prin urmare nevinovat.]”
„Ingratitudinea egoistă este armura celor tineri. Cei bătrâni le doresc numai bine, dar le doresc și răul; le-ar plăcea să-i devoreze și să le absoarbă vitalitatea și să rămână nemuritori. Fără protecția usurzeniei și frivolității, toți copiii ar fi zdrobiți de trecut - trecutul altora, pus pe umerii lor. Egoismul este grația lor salvatoare. Până la un punct, desigur.”
