 |
| Émile Friant- La douleur |
„Sunt ființe care au geniul singurărății, nu se pricep să rețină pe nimeni lângă ele. Și apoi se vorbește mereu despre diferența de vârstă. Înfățișarea nu contează. Ridurile apar în suflet.”
„Oamenii cei mai enigmatici sunt cei care n-au mare lucru de spus.”
„Viața e plină întotdeauna de zgomot și de nenumărați figuranți, dar la sfârșit îți dai seama că n-au fost decât patru sau cinci actori și că piesa s-a jucat în secret, îndărătul atâtor lovituri de teatru inutile... E foarte greu să trăiești și aproape imposibil să rămâi cinstit.”
„Dragostea e un accident înfiorător. Ești norocos dacă scapi cu mâinile și picioarele întregi. Și cu mâinile și cu picioarele nu faci mare lucru, micile treburi de furnică pe care ni le impune viața. Dar când cauți veșnic iubirea, ajungi mereu și mereu în același deșert.”
„Hotărât lucru, viața e ireală. Mai întâi, e lipsită de formă: nimeni nu e sigur de textul său și toată lumea ratează intrarea. N-ar trebui ieșit niciodată din teatre! Sunt singurele locuri din lume unde aventura umană are un sens. Cum pui piciorul afară, dai de pustiu - de haos.”
„Actorul este în primul rând cinva care este urcat pe ceva - fie și pe-un butoi. Întrebați-i pe politicieni, care se pricep la comedie - cum au un cuvânt de spus la o întrunire - hop! s-au și cocoțat!”
„Fiecare se află într-o colivie. Și nu-i cunoaște pe ceilalți decât prin ideea pe care și-o face despre ei. Ceilalți... ce lucru de neînțeles! Adevărata plăcere, aceea la care trebuie să fi visat atâția oameni - ar fi să te afli acolo, înțepenit în coșciug, dar nu cu desăvârșire mort - pentru ai asculta pe acești necunoscuți împreună cu care ai trăit.”
